Cine beneficia de darurile închinate Domnului?

Întrebare:

Întrebarea este din Numeri 31:17-18. De ce Moise a zis căpeteniilor oștirii să omoare băieţii dintre prinșii de război și să țină fetele pentru ei, iar în alte locuri Dumnezeu cere ca totul să fie nimicit cu desăvârșire? Parcă ar fi selectiv pe cine să omoare și pe cine să lase cu viață. Prăzile ce le luau trebuiau ca o parte din ele să fie aduse Domnului, cine folosea acea parte a Domnului?

Darurile închinate Domnului

În acest articol voi răspunde la a doua întrebare și anume: cine folosea „partea Domnului potrivit cu Legea Vechiului Testament”? La prima întrebare am răspuns în articolul „Este Dumnezeu selectiv?”

La Numeri 31:25-29 scrie că o parte din prada de război să fie adusă marelui preot ca dar ridicat Domnului:

Domnul a zis lui Moise: ,,Fă, împreună cu preotul Eleazar și cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni fie dobitoace. Împarte prada între luptătorii cari s’au dus la oaste și între toată adunarea. Să iei întîi din partea ostașilor cari s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, și anume: unul din cinci sute, atît din oameni cît și din boi, măgari și oi. Să le luați din jumătatea cuvenită lor, și să le dai preotului Eleazar ca un dar ridicat pentru Domnul. (Numeri 31:25-29)

Potrivit cu Numeri 18 și Deuteronom 18, aceste daruri erau partea de moștenire a leviților, care nu aveau o parte de moștenire în țară: Domnul era partea lor de moștenire și ei beneficiau de darurile, zeciuielile și jertfele care se aduceau la Casa Domnului:

Tu, și fiii tăi, împreună cu tine, (cuvintele sunt adresate lui Aaron) să păziți slujbele preoției voastre în tot ce privește altarul și tot ce este dincolo de perdeaua din lăuntrul: aceasta este slujba pe care o veți face. Vă dau în dar slujba preoției. Străinul care se va apropia, va fi omorât”. Domnul a zis lui Aaron: „Iată, din toate lucrurile pe cari Mi le închină copiii lui Israel, îți dau pe cele cari Îmi sunt aduse prin ridicare; ți le dau, ție și fiilor tăi, ca drept al ungerii, printr-o lege vecinică. Iată ce va fi al tău dintre lucrurile prea sfinte cari nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mâncare, toate jertfele lor de ispășire, și toate jertfele pentru vină, pe cari Mi le vor aduce; lucrurile acestea prea sfinte să fie ale tale și ale fiilor tăi. Să le mâncați într-un loc prea sfânt; orice bărbat să mănânce din ele; să le priviți ca sfinte. Iată ce va mai fi al tău: toate darurile pe cari le vor aduce copiii lui Israel prin ridicare și legănându-le într-o parte și în alta, ți le dau ție, fiilor tăi și fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege vecinică. Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele. Îți dau cele dintâi roade pe cari le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must și grâu. Cele dintâi roade ale pământului lor, pe cari le vor aduce Domnului, să fie ale tale. Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele. Tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduință în Israel, să fie al tău. Orice întâi născut din orice trup, pe care-l vor aduce Domnului, atât din oameni cît și din dobitoace, să fie al tău. Numai, să lași să se răscumpere întâiul născut al omului, și să lași să se răscumpere și întâiul născut al unui dobitoc necurat. Să lași să se răscumpere întâii născuți ai oamenilor, de la vârsta de o lună, după prețuirea ta, cu prețul de cinci sicli de argint, după siclul sfântului locaș, care este de douăzeci de ghere. Dar să nu lași să se răscumpere întâiul născut al vacii, nici întâiul născut al oii, nici întâiul născut al caprei: acestea sunt lucruri sfinte. Sângele lor să-l stropești pe altar, și să le arzi grăsimea: aceasta va fi o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. Carnea lor să fie a ta, ca și pieptul care se leagănă într-o parte și în alta și ca și spata dreaptă. Îți dau ție, fiilor tăi și fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege vecinică, toate darurile sfinte pe cari le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legământ de necălcat și pe vecie înaintea Domnului, pentru tine și pentru sămânța ta împreună cu tine„. Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nici o moștenire în țara lor, și să n-ai nici o parte de moșie în mijlocul lor. Eu sunt moștenirea și partea ta de moșie, în mijlocul copiilor lui Israel. (Numeri 18:7-20)

Lucrul acesta este repetat și în cartea Deuteronom (a doua dare a Legii):

Preoții, Leviții, și toată seminția lui Levi, să n-aibă nici parte de moșie, nici moștenire în Israel; să se hrănească din jertfele mistuite de foc în cinstea Domnului și din darurile aduse Domnului. Să n-aibă moștenire în mijlocul fraților lor: Domnul va fi moștenirea lor, cum le-a spus. Iată care va fi dreptul preoților de la popor: cei ce vor aduce o jertfă, fie bou, fie miel, să dea preotului spata, fălcile și pântecele. Să-i dai cele dintâi roade din grâul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău, și pârga din lâna oilor tale; căci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tău, dintre toate semințiile, ca să facă slujba în Numele Domnului, el și fiii lui, în toate zilele. (Deuteronom 18:1-5)

 

Deci, „partea Domnului” revenea preoților și leviților, care făceau slujba la Templu, care era o slujbă de mijlocire între om și Dumnezeu.