Este Dumnezeu selectiv?

Întrebare:

Întrebarea este din Numeri 31:17-18. De ce Moise a zis căpeteniilor oștirii să omoare băieţii dintre prinșii de război și să țină fetele pentru ei,  iar în alte locuri Dumnezeu cere ca totul să fie nimicit cu desăvârșire? Parcă ar fi selectiv pe cine să omoare și pe cine să lase cu viață. Prăzile ce le luau trebuiau ca o parte să fie aduse Domnului, cine folosea acea parte a Domnului? Acestea sunt întrebările.

Dumnezeu este selectiv

Voi începe cu prima întrebare: de ce în diferite contexte Dumnezeu dă diferite indicații poporului Israel cum să procedeze cu inamicii (vrăjmașii): este El selectiv în ce privește alegerea pe cine să omoare și pe cine să lase în viață?

Răspunsul este pozitiv. Da, Dumnezeu este selectiv în ce privește felul cum se raportează la oameni. Dumnezeu nu este părtinitor, dar este selectiv. Chiar și în ce privește mântuirea El este selectiv și o oferă doar celor ce cred în Domnul nostru Isus Hristos.

Dumnezeu este foarte specific în ce privește direcțiile pe care le dă oamenilor și poporului Israel îi vorbea direct prin proroci și prin liderii lor.

În cartea Deuteronom capitolele 20 și 21 Dumnezeu dă indicații concrete cum să acționeze în războaie: le dă direcții cum să-i abordeze pe locuitorii țării, care urmau să o ia în stăpânire, dar și cu privire la locuitorii cetăților, care vor fi departe de ei, adică nu din teritoriul care urmau să-l moștenească.

La fel, Dumnezeu le spune specific care sunt popoarele de care nu aveau voie să se atingă, atunci când erau în drum spre țara promisă.

Popoarele cu care nu trebuiau să facă război, când erau în drum spre țara promisă

1) Copiii lui Esau, care locuiau în Seir

Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveți să treceți prin hotarele fraților voștri, copiii lui Esau, cari locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziți bine. Să nu vă încăierați cu ei; căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau. (Deuteronom 2:4-5)

2) Moab

Domnul mi-a zis: „Nu face război cu Moab, și nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ți voi da nimic să stăpânești în țara lui: „Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot. (Deuteronom 2:9)

3) Copiii lui Amon

Domnul mi-a vorbit și a zis: ,,Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar, și să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei, și să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ți voi da nimic de stăpânit în țara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot. (Deuteronom 2:17-19)

Cum trebuiau să procedeze cu locuitorii cetăților care erau departe de țara lor

Când aveau să meargă la război împotriva unei cetăți, dintr-o altă țară decât a lor, ei trebuiau să le propună pace. Dacă acceptau pacea, trebuiau să pună un bir și să le fie supuși, dar dacă nu primeau pacea, atunci trebuiau să împresoare cetatea și să omoare toți bărbații din cetate, dar nevestele, copiii  și tot ce era în cetate să le ia pentru sine.

Cînd te vei apropia de o cetate ca să te bați împotriva ei, s-o îmbii cu pace. Dacă primește pacea și-ți deschide porțile, tot poporul care se va afla în ea să-ți dea bir și să-ți fie supus. Dacă nu primește pacea cu tine și vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori. Și după ce Domnul, Dumnezeul tău, o va da în mâinile tale, să treci prin ascuțișul sabiei pe toți cei de parte bărbătească. Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele, și tot ce va mai fi în cetate, toată prada, și să mănânci toată prada vrăjmașilor tăi, pe cari ți-i va da în mână Domnul, Dumnezeul tău. Așa să faci cu toate cetățile cari vor fi foarte departe de tine, și cari nu fac parte din cetățile neamurilor acestora. (Deuteronom 20:10-15)

Cum trebuiau să procedeze cu locuitorii țării pe care Dumnezeu le-a dat-o în stăpânire

Când aveau să cucerească țara promisă, trebuiau să nimicească cu desăvârșire tot ce era în cetăți, pentru ca ei să nu fie o pricină de poticnire pentru ei:

Dar în cetățile popoarelor acestora, a căror țară ți-o dă ca moștenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu lași cu viață nimic care suflă. Ci să nimicești cu desăvârșire popoarele acelea, pe Hetiți, pe Amoriți, pe Cananiți, pe Fereziți, pe Heviți, și Iebusiți, cum ți-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să nu vă învețe să faceți după toate urîciunile pe cari le fac ele pentru dumnezeii lor, și să păcătuiți astfel împotriva Domnului, Dumnezeului vostru. (Deuteronom 20:16-18)

Motivul pentru care Dumnezeu cere poporului Israel să nimicească cu desăvârșire aceste popoare este păcatul sexual și vrăjitoriile:

Să nu vă spurcați cu nici unul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s’au spurcat neamurile pe cari le voi izgoni dinaintea voastră. Țara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, și pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui. Păziți dar legile și poruncile Mele, și nu faceți niciuna din aceste spurcăciuni, nici băștinașul, nici străinul care locuiește în mijlocul vostru. Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din țara aceasta, cari au fost înaintea voastră în ea; și astfel țara a fost pângărită. Luați seama ca nu cumva să vă verse și pe voi țara din gura ei, dacă o spurcați, cum a vărsat pe neamurile cari erau în ea înaintea voastră. Căci toți cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi nimiciți din mijlocul poporului lor. Păziți poruncile Mele, și nu faceți niciunul din obiceiurile urâte cari se făceau înaintea voastră, ca să nu vă spurcați cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. (Levitic 18:24-30)

După ce vei intra în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveți să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-și treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; și din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ții în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe cari le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele și de ghicitori; dar ție, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ți îngăduie lucrul acesta. (Deuteronom 18:9-14)

Numeri 31:17-18 este un caz aparte pe care Dumnezeu îl tratează specific

La Numeri capitolul 31 Dumnezeu îi spune lui Moise să trimită oastea împotriva lui Madian care nu făcea partea din popoarele țării care aveau să o ia în stăpânire. Potrivit cu indicațiile din Deuteronom 20, ei ar fi trebuit să lase în viață pentru ei pe nevestele și copiii din această țară. Totuși, în cazul dat li s-a cerut să omoare toate femeile și toți copiii de parte bărbătească. Care este motivul? În text găsim răspunsul la această întrebare: ele, adică aceste femei, au dus pe Israel în păcat (curvie și idolatrie):

Și Moise s-a mâniat pe căpeteniile oștirii, pe căpeteniile peste o mie și pe căpeteniile peste o sută, cari se întorceau de la război. El le-a zis: „Cum? Ați lăsat cu viață pe toate femeile? Iată, ele sunt acelea cari, după cuvântul lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor; și atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului. Acum, dar, omorâți pe orice prunc de parte bărbătească, și omorâți pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el; dar lăsați cu viață pentru voi toți pruncii de parte femeiască și pe toate fetele cari n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat. (Numeri 31:14-18)

Acest caz îl găsim descris la Numeri 25:

Israel locuia în Sitim; și poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab. Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; și poporul a mâncat, și s-a închinat până la pământ înaintea dumnezeilor lor. Israel s-a alipit de Baal-Peor, și Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel. … Douăzeci și patru de mii au murit loviți de urgia aceea. (Numeri 25:1-3, 9)

Bărbatul acela din Israel, care a fost ucis împreună cu Madianita, se numea Zimri, fiul lui Salu; el era căpetenia unei case părintești a Simeoniților. Femeia care a fost ucisă, se numea Cozbi, fata lui Țur, căpetenia semințiilor ieșite dintr-o casă părintească din Madian. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: „Priviți pe Madianiți ca vrăjmași, și ucideți-i; căci și ei vi s-au arătat vrăjmași, amăgindu-vă prin vicleșugurile lor, în fapta lui Peor, și în fapta Cozbiei, fata unei căpetenii a lui Madian, sora lor, ucisă în ziua urgiei care a avut loc cu prilejul faptei lui Peor”. (Numeri 25:14-18)

Din Numeri 25 înțelegem că madianiții locuiau împreună cu moabiții. Înțelegem din acest text că planul lui Balaam a fost realizat prin această femeie madianită, care era fiica unei căpetenii a lui Madian. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu spune lui Moise înainte de moartea lui să răzbune pe Madian:

Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: „Răsbună pe copiii lui Israel împotriva Madianiților, apoi vei fi adăugat la poporul tău” (Numeri 31:1-2)

Deci, Dumnezeu este selectiv, dar nu părtinitor. Acțiunile Domnului sunt potrivite cu alegerile și acțiunile oamenilor.

În ce privește a doua întrebare, voi răspunde într-un alt articol, fiindcă este un subiect diferit, care necesită mai multe explicații.

Articole recomandate: