Cînd şi cum a fost Evanghelia vestită celor morți? (1 Petru 4:6)

Evanghelia vestită celor morți

Cu multă bucurie am aflat despre tinerii bisericii “Golgota” din Chişinău, (sec. Telecentru) că studiază cu toţii cursul de studiu biblic asupra Epistolei I a lui Petru împreună cu liderul lor binecuvântat Mihai Sinocaci. Dumnezeu să-i binecuvinteze în cercetarea Scripturilor şi să le dea multă roadă în zidirea caracterelor şi în fapte. Am fost rugat de aceşti tineri să explic semnificaţia expresiei „Evanghelia vestită celor morți” a versetului următor:

Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentru ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în duh. (1 Petru 4:6)

Aşa dar, vă invit să facem împreună o cercetare a acestui text şi să vedem interpretarea pe care ne-o dau Scripturile. Una din regulile de bază ale interpretării textului Scripturii spune că trebuie să studiem orice text în context, pentru că “orice text scos din context este un pretext”. Aşa dar, să vedem…

Ce scoate în evidenţă contextul imediat al acestui pasaj?

Să facem o listă cu toate învăţăturile care pot fi aşternute clar din acest verset şi ele sunt următoarele:

  •  A fost Evanghelia vestită celor morți
  • Aceasta s-a făcut tocmai în vederea faptului că Dumnezeu este gata să judece şi vii şi morţii, cum spune versetul anterior (1 Petru 4:5)
  • Celor morţi le-a fost vestită Evanghelia, pentru ca ei să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în duh. Potrivit faptelor lor rele, oamenii merită iadul, dar Dumnezeu, care le vrea binele a făcut să le fie vestită Evanghelia şi celor morţi şi astfel să le ofere o posibilitate să trăiască după Dumnezeu, în duh. Scriptura nu dă multe explicaţii ce înseamnă “să trăiască după Dumnezeu, în duh” dar evident că este ceva mai bun decât să fie sub pedeapsa veşnică a iadului.
  • Lucrul acesta Apostolul Petru l-a spus după ce a menţionat despre Neamurile, adică despre păgânii care trăiesc în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite. Ei, aceşti păgâni, adică necredincioşii, se miră că creştinii nu mai aleargă cu ei împreună la acelaşi potop de desfrâu, şi îi batjocoresc pe creştini. Dar au să dea socoteala înaintea Celui care este gata să judece vii şi morţii. Deci, dacă nici morţii nu vor putea scăpa de judecata Lui, cu atât mai mult nu vor putea scăpa de această judecată cei vii care rămân să trăiască în păgânizm şi resping mesajul Evangheliei prigonind pe creştini.

Următoarea regulă a interpretării spune că trebuie…

Să cercetăm pasajul în contextul cărţii din care face parte (1 Petru 3:18-20)

Acealş subiect al vestirii Evangheliei celor morţi a mai fost abordat odată în această Epistolă I a lui Petru şi iată ce spune pasajul respectiv:

Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. (1 Petru 3:18-20)

Să facem şi aici o listă a lucrurilor ce devin clare la citirea pasajului:

  • După ce a fost omorât în trup, Domnul Isus a fost înviat în duh, şi aşa în duh s-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare
  • Închisoarea la care face referinţă Petru aici este Locuinţa Morţilor unde sufletele celor morţi aşteaptă Ziua cea mare a judecăţii lui Dumnezeu
  • Oamenii cărora le-a propovăduit Isus în Locuinţa morţilor, adică în închisoare, sunt cei care fuseseră răzvrătiţi odată, în zilele lui Noe, oameni care au nesocotit îndelunga răbdare a lui Dumnezeu.
  • Puse împreună cu celălalt pasaj, înseamnă că acestor oameni, Dumnezeu le-a mai dat o şansă să trăiască după Dumnezeu în duhul
  • Noi ştim că Domnul Isus a fost omorât în trup, dar apoi a şi înviat după trei zile, tot în trup. Această înviere a lui Isus în duh trebuia să precede învierea lui în trup. Deci, se pare că în decursul acelor trei zile de la răstignire până la învierea în trup, Domnul Isus Hristos a mers să propovăduiască duhurilor din închisioare.

Următoarea lege a interpretării ne cere să privim şi…

Să cercetăm pasajul în contextul Sfintelor Scripturi (Evanghelia după Ioan 5:25-29)

Înainte de răstignire, în timpul slujirii Sale pe pământ, odată Domnul Isus Hristos a spus umrătoarele Iudeilor. Să fim atenţi la ce a spus El şi este înregistrat în Evanghelia după Ioan:

Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-L vor asculta, vor învia. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. ( Evanghelia după Ioan 5:25-29)

Lucrurile ce devin clare din acest pasaj sunt următoarele:

  • Cei din morminte urmau, după această afirmaţie a Domnului Isus, nu ştim după cât timp, dar urmau să audă glasul Lui.
  • Cei morţi care aveau să audă glasul Lui, dacă îL vor asculta, vor învia şi vor ieşi afară din morminte. Cunoaştem din Scripturi, că tot aşa toţi creştinii, care au adormit, adică au murit în credinţă, vor învia şi vor întâmpina pe Domnul Isus în văzduh ca apoi să fie totdeauna cu El. (1 Tesaloniceni 4:17)
  • Şi cei ce nu au ascultat de Isus tot vor învia, dar vor învia pentru judecată

Ce este cu cei dragi ai noştri care au murit fără să cunoască şi să accepte Evanghelia?

Aceasta este întrebarea care ne frământă cel mai mult pe toţi care avem rude, părinţi, fraţi, surori, unchi, etc. oameni dragi care au plecat din viaţă fără să se fi împăcat cu Dumenzeu prin credinţă în Isus Hristos? Se aplică lor aceste adevăruri? Mai merge la ei în Locuinţa morţilor Domnul Isus să le mai vestească Evanghelia? Nu! Biblia nu mai spune nimic în acest sens. El a mers să le vestească Evanghelia la cei ce au murit până la venirea Lui pe acest pământ. Cei care au trăit şi au murit după moartea, învierea şi înălţarea Domnului Isus, dacă nu l-au acceptat, vor fi judecaţi potrivit cu necredinţa lor, aşa cum a spus Domnul Isus:

Dumnezeu, într-adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. (Evanghelia după Ioan 3:17-19)

Crede azi în Domnul Isus ca să fii mântuit! Mergi la cei dragi ai tăi şi le vesteşte Evanghelia mântuirii Domnului Isus cât mai sunt încă în viaţă, pentru că după plecarea în mormânt nu mai este nici o nădejde pentru ei de salvare, ci doar aşteptarea unei pedepse veşnice.