Ce spune Dumnezeu în Biblie despre interpretarea Sfintelor Scripturi?

Am fost motivat să scriu ce spune Biblia despre interpretarea Sfintelor Scripturi după dezbaterea teologică din 30 septembrie şi mai ales, după ce la articolul “Oare tot ce au predicat Apostolii este scris în Noul Testament?” a fost plasat următorul comentariu:

Pentru mine Scriptura are autoritate supremă, dar prefer să le înţeleg în duhul ucenicilor Apostolilor, dar nu în duh protestant. Trebuie să înţelegem că aici nu e vorba de Biblie, ci de înţelesul fiecăruia asupra Bibliei. Eu înţeleg aşa cum au înţeles Biblia creştinii de la sfârşitul sec. I, începutul sec.II. Dvstră înţelegeţi Biblia cum a înţeles-o Luther, Calvin şi apoi americanii de mai târziu. Cine dintre noi are şanse să aibă mai multă dreptate? Chiar vreau să nu vă supăraţi, că eu nu sunt rău intenţionat şi studiez la fel de mult (sau poate şi mai mult) Scriptura! Problema e în interpretarea ei!

Să privim împreună şi să vedem ce spune Dumnezeu în Biblie despre felul cum trebuie interpretate Sfintele Scripturi. Ce principii a lăsat Dumnezeu în Cuvântul Său vizavi de tălmăcirea, sau tâlcuirea lui?

Sfintele Scripturi nu se interpretează (tâlcuiesc) după socotinţa fiecăruia

În a 2-a epistolă sobornicească, Apostolul Petru a scris astfel:

Drept aceea, vă voi aminti pururea de acestea, cu toate că le ştiţi şi sunteţi întăriţi întru adevărul în care staţi. Socotesc, dar, că este drept, câtă vreme sunt în acest cort, să vă ţin treji, prin aducerea aminte, Fiindcă ştiu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos. Dar mă voi sili ca, şi după plecarea mea, să vă amintiţi necontenit de acestea, Pentru că noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri. Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă atunci când, din înălţimea slavei, un glas ca acesta a venit către El: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”. Şi acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt. Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit, la care bine faceţi luând aminte, ca la o făclie ce străluceşte în loc întunecos, până când va străluci ziua şi Luceafărul va răsări în inimile voastre, Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt. (2 Petru 1:12-21)

Pentru că era conştient de pericolele care urmau să vină şi de felul cum unii vor face abuz în interpretarea Sfintelor Scripturi, Apostolul Petru, prin Duhul Sfânt, a lăsat aceste principii importante care pot fi urmărite în textul citat mai sus:

• Creştinii stăteau atunci în adevăr şi Apostolul Petru le aminteşte pururea adevărul pe care ei îl cunosc tocmai ca să rămână în el.
• Apostolul Petru a depus acest efort pentru ca după plecarea lui de pe pământ creştinii să-şi amintească şi să rămână în învăţătura Apostolilor care a rămas înregistrată pe paginile cărţilor canonice ale Noului Testament
• Apostolii au lăsat mărturiile lor oculare şi n-au apelat în transmiterea mesajului la basme meşteşugite (la acestea vor apela mai apoi unii care au folosit poveşti din cărţile apocrife sau din alte cărţi ca să alcătuiască alte basme sau doctrine meşteşugit alcătuite)
• Apostolul Petru îndeamnă creştinii să ia seama la cuvântul prorociei, adică la Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament.
• Nici o prorocie din Scripturi nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia, ci se tâlcuieşte în contextul întregului mesaj al revelaţie scrise divine care se găseşte înregistrat în cărţile canonice ale Vechiului şi Noului Testament.
• Apostolul Petru a scris această epistolă tocmai ca ucenicii să cunoască bine învăţătura Domnului Isus lăsată prin apostoli şi să o înţeleagă aşa cum au înţeles-o apostolii şi nu cum o vor tălmăci sau răstălmăci apoi alţii pe parcursul secolelor, indiferent că aceasta s-a făcut la 100 de ani după aceasta sau la mai mulţi.

Cei ce strecoară erezii abuzează în ce priveşte interpretarea Sfintelor Scripturi

În capitolul 2 al aceleiaşi epistole Apostolul Petru scrie:

Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează. (2 Petru 2:1-3)

Apostolul Petru i-a avertizat pe creştini despre pericolul care îi ameninţa şi anume:

• În Biserică se vor ridica învăţători mincinoşi care vor strecura eresuri pierzătoare
• Mulţi  se vor lua după învăţăturile lor rătăcite
• Din pricina acestor învăţători care au introdus învăţături rătăcite şi erezii, calea adevărului, Evanghelia şi trăirea frumoasă creştină de altă dată, a ajuns  să fie vorbite de rău. Chiar ei, aceşti învăţători blamează pe creştinii care se întorc la adevărul Sfintelor Scripturi şi îi prigonesc
• Acei învăţători au folosit cuvinte amăgitoare ca să momească creştinii şi îşi vor lua osânda pentru aceasta. Trist este că unii care se numesc creştini au devenit mai mult preocupaţi şi citesc mai mult aceste cuvântări înşelătoare şi eresuri în loc să citească Sfintele Scripturi şi să trăiască potrivit cu învăţătura lor.

Necunoaşterea sau cunoaşterea slabă a Sfintelor Scripturi duce la răstălmăcirea lor

În capitolul 3 al Epistolei II Apostolul Petru scrie:

Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui, Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare. Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră, Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum şi în ziua veacului! Amin. (2 Petru 3:15-18)

Iată ce adevăruri importante privitoare la interpretarea Sfintelor Scripturi ne prezintă Apostolul Petru în acest pasaj:

• În Sfintele Scripturi există lucruri cu anevoie de înţeles, adică pasaje mai greu de înţeles
• Oamenii care nu cunosc Sfintele Scripturi şi nu sunt întăriţi în cunoaşterea lor răstălmăcesc lucrurile cu anevoie de înţeles
• Cei care răstălmăcesc Sfintele Scripturi o fac spre pierzarea lor
• Epistolele Apostolului Pavel au fost puse încă de Apostolul Petru în rândurile celorlalte Sfinte Scripturi
• Ca să nu fii înşelat de cei ce răstălmăcesc Sfintele Scripturi, trebuie să creşti în cunoaşterea lor, să le studiezi, să te întăreşti în Scripturi şi astfel să creşti în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Isus Hristos.

Interpretarea Sfintelor Scripturi se face în contextul Bibliei

Domnul Isus a interpretat adevărul în limitele şi contextul Sfintelor Scripturi

Evanghelistul Luca ne relatează următorul caz în Evanghelia care îi poartă numele:

Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. Şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea? El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri; Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt, Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii! Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa? Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. (Luca 24:13-27)

Mântuitorul n-a apelat la scrierile altor oameni, sau la scrieri apocrife, ci a interpretat Sfintele Scripturi în limitele şi în contextul Sfintelor Scripturi.

Cunoaşterea Scripturilor este necesară pentru înţelegerea lor corectă

Epistola către Evrei este un foarte elocvent exemplu despre interpretarea Sfintelor Scripturi în limitele şi în contextul Scripturii. Orice afirmaţie o face autorul o argumentează cu alte texte din  cărţile canonice ale Sfintelor Scripturi. La un anumit moment, el le scrie destinatarilor epistolei următoarele:

În privinţa aceasta avem mult de vorbit şi lucruri grele de tâlcuit, de vreme ce v-aţi făcut greoi la auzit. Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Pentru că oricine se hrăneşte cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptăţii, de vreme ce este prunc. Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul. (Evrei 5:11-14)

Autorul spune că îi vine greu să explice anumite adevăruri divine şi îi vine greu să le tâlcuiască pe înţelesul lor, din pricina că ei s-au făcut greoi la auzit. Deci:

• Interpretarea Sfintelor Scripturi este necesară pentru cei care nu le înţeleg
• Interpretarea Sfintelor Scripturi devine şi mai anevoioasă pentru oamenii care nu cunosc nici cele dintâi adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu, adică nu au cunoştinţe biblice elementare
• În mod figurativ, autorul compară cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu cu laptele şi înţelegerea adevărurilor profunde cu hrana tare.
• Pot înțelege şi interpreta corect Scripturile cei care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul, adică ce este interpretarea corectă şi ce nu este interpretare corectă a Scripturilor.

Ce NU spune Dumnezeu despre interpretarea Sfintelor Scripturi?

Autorul comentariului citat la început spune că Scriptura are autoritate supremă, dar preferă să le înţeleagă în duhul ucenicilor apostolilor. Dumnezeu nu spune nicăieri în Biblie că va urma cineva apoi, comentatori ai Bibliei care trebuie să aibă de spus ultimul cuvânt în interpretarea Cuvântului Său. Dumnezeu ne-a lăsat nouă, oamenilor, Biblia ca să ne descopere persoana şi voia Sa şi nici într-un caz ca să se ascundă de noi până când vor veni nu ştiu ce alţi oameni care să ne interpreteze ce vrea să ne comunice Dumnezeu. Dacă Scriptura are autoritate supremă pentru noi atunci trebuie să-i lăsam lui Dumnezeu autoritatea supremă şi în materie la interpretarea Sfintelor Scripturi, aşa cum o face El prin Duhul Sfânt şi prin Scripturi şi să nu transferăm această autoritate oamenilor care au scris pe parcursul secolelor sau să ne-o atribuim nouă. Să înţelegem Biblia aşa cum a fost ea scrisă şi pentru aceasta să o studiem în profunzime lăsându-ne călăuziţi de Duhul Sfânt despre care Domnul Isus  a spus înainte de răstignirea Sa:

Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. (Ioan 16:13)

Iar în rugăciunea pe care a făcut-o înainte de patima Sa, Domnul Isus s-a rugat astfel pentru ucenicii Săi şi pentru toţi creştinii din toate vremurile:

Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:17)

Pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul şi pentru că doar Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament cuprind acest Cuvânt infailibil al lui Dumnezeu, să ne dedicăm studierii Sfintelor Scripturi pentru o cunoaştere profundă şi înţelegere lor dreaptă.