CEDO discriminează creștinii în favoarea homosexualilor

Pe 15 ianuarie 2013 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a emis o Hotărâre care a fost așteptată mult timp de creștinii din Europa, precum și de promotorii drepturilor minorităților sexuale. Sarcina Curții a fost să stabilească echilibrul dintre libertatea de religie și dreptul la nediscriminare al cuplurilor de același sex. Curtea a considerat necesară balansarea dreptului de manifestare a religiei în favoarea drepturilor altora, și nu invers. CEDO lasă la latitudinea autorităților statului respectiv în primul rând să decidă care este această balanță și când se limitează libertatea de religie. Totuși, Curtea rămâne să verifice dacă măsurile luate la nivel local sunt justificate și dacă stabilesc o balanță echitabilă pentru drepturile și interesele aflate în competiție.

Cazul Eweida și alții contra Marii Britanii

Este vorba de cazurile a 4 creștini din Marea Britanie care s-au plâns de discriminare, încălcarea dreptului la libertatea religiei, precum și acestea două în conexiune. Cazul Chaplin și Eweida privește încredințarea acestora că purtarea vizibilă a semnului crucii reprezintă o parte importantă în manifestarea credinței lor. Cazul Ladele și McFarlane privește convingerea creștinilor privind legitimitatea relației homosexuale în ochii lui Dumnezeu, care este considerată incompatibilă cu religia creștină, ceea ce presupune interdicția de efectua anumite acțiuni care să scuze sau să justifice practica homosexuală. În cazul McFarlane un cuplu de homosexuali a fost refuzat la închirierea unei odăi în hotelul proprietarului creștin, primind în schimb propunerea de a se caza  două odăi separate. În cazul Ladele o lucrătoare în oficiul de stare civilă a refuzat înregistrarea căsătoriei unui cuplu de homosexuali, propunând un alt lucrător din cadrul oficiului de stare civilă, fapt pentru care a fost concediată.

Prin această Hotărâre sunt discriminați și marginalizați creștinii

Deși Curtea declară necesitatea protejării dreptului la convingerile religioase, ceea ce presupune inclusiv manifestarea religiei, balansarea (limitarea) acestui drept în favoarea dreptului la nediscriminare reprezintă încălcarea gravă a acestuia.

Aceasta este relevată de consecințele practice ale unei astfel de balanțe. Astfel, orice creștin care este împiedicat să acționeze într-un anumit fel în baza convingerilor sale religioase trebuie să se impună să meargă împotriva acestor convingeri, să renunțe la ele. Deci, dacă tu fiind creștin consideri păcat și condamnabil înaintea lui Dumnezeu să consiliezi un cuplu homosexual fără să-i spui adevărul prezentat în Biblie aprobând ca fiind ceva normal, să reprezinți în Instanța de Judecată în calitate de avocat drepturile unui cuplu homosexual, fie să efectuezi un avort, nu poți refuza prestarea acestor servicii, pentru că în așa caz discriminezi.

Conform spuselor Doinei Ioan Străisteanu, avocata ce reprezintă drepturile minorităților sexuale din Republica Moldova, creștinii trebuie să activeze într-un cerc restrâns, fără să facă oferte pentru publicul larg, precum și să renunțe la cariera lor, oricare ar fi aceasta, dacă vor să nu fie învinuiți de discriminare.

Astfel, o comunitate de creștini care numără 2,18 miliarde în întreaga lume, fiind cel mai numeros grup religios, este acum marginalizat pentru convingerile religioase pe care se bazează.  Aceste persoane nu pot să-și exprime dezacordul față de anumite practici condamnate de Biblie decât cu prețul de a-și pierde serviciul sau de a achita amenzi enorme.

Care ar fi o balanță corectă?

De vreme ce au fost răsturnate valorile de secole ale creștinismului și îmbrățișate cele seculare, nu este corect ca acestea să fie impuse fiecărui om. În așa caz s-ar încălca dreptul omului la libertatea de convingere care presupune dreptul acestuia de a alege în ce să creadă.

Homosexualitatea este un păcat potrivit învățăturilor Biblei, o patimă scârboasă pe care trebuie să o condamnăm ca și păcat, și să nu luăm parte la ea sub nici o formă. Impunerea acceptării unui astfel de comportament ca și normalitate, spre exemplu prin reprezentarea în Instanța de Judecată în calitate de avocat a unui cuplu de homosexuali, nu este altceva decât violarea libertății de convingere, omul fiind impus să meargă împotriva conștiinței sale. Mai mult, această impunere se efectuează sub amenințarea pierderii locului de muncă sau a amenzilor ce pot fi aplicate.

De ce minoritățile sexuale insistă să fie deserviți de creștini? De ce atunci când li s-a propus serviciul unei alte persoane, conștiința cărora le permite să acționeze astfel, aceștia au refuzat și au acționat în Instanță persoanele respective? De vreme ce erau disponibili alți lucrători pentru a deservi același serviciu, de ce nu s-a apelat la ei? Nu avea să fie aceasta o balanță potrivită pentru ambele părți?

Hotărârea nu este finală

Potrivit art. 43 și 44 al Convenției orice parte poate cere examinarea cazului de către Marea Cameră a Curții în termen de 3 luni. Dacă o astfel de cerere este înaintată un complet de 5 judecători va decide dacă cazul necesită o examinare suplimentară. Dacă creștinii reprezentați în aceste cazuri nu vor înainta această cerere, hotărârea inițială devine definitivă, precum și în cazul în care acest complet de judecători va respinge cererea respectivă. Odată devenită hotărârea definitivă, aceasta este transmisă Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei pentru control și executare.