Cea mai mare investiție | Editorial de Radu Blendarencu

Încă din vârsta copilăriei, cei mai mulți copii sunt învățați să investească în ceva. Fiind pe băncile școlii, îmi aduc aminte cum cei mai mulți dintre colegi și prieteni visau să devină bogați, declarând că își vor investi timpul și cunoștințele pentru a ajunge la această stare de fericire. Pentru cei mai mulți fericirea se măsoară în bani. Nu o dată am auzit expresia că banii sunt tot de ce am nevoie.

Din păcate, aceasta este tendința celor mai mulți dintre noi. Crezând că toată viața ne stă înainte, de cele mai multe ori “ardem” timpul pe lucruri care nu au nicio valoare și nici nu ne dăm seama că putem rata imense oportunități pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi, oportunități de a ne investi viața în lucruri care cu adevărat au valoare. Pentru deruta generală în care trăieşte lumea de azi cred ca una dintre cele mai potrivite cărți pe care ne-o recomandă Biblia este cartea Eclesiastul, scrisă de Solomon.

Solomon a petrecut patruzeci de ani pe acoperişul lumii, plimbându-se pe toate Everesturile ei: bogăţie, faimă, dragoste, respect, înţelepciune. Totuşi, pe fiecare vârf de munte şi în ameţitoarele coborâri pe care le-au urmat, Solomon a ajuns să-şi dea seama că viaţa este goală, stearpă, fără sens dacă lipsește Dumnezeu din ea. Excluzîndu-L pe Dumnezeu din viață, trăind la nivelul „de sub soare” și neținînd cont de întreaga panoramă a vieții, atunci vom ajunge la capătul drumului „cu mîna goala”. Eclesiastul este mărturia unui om care le avea pe toate şi le experimentase pe toate, dar care simţea o pornire nestăvilită către ceva imposibil de neglijat şi de satisfăcut cum este eternitatea fiinţei.

Sufletul uman este însetat şi înfometat după o realitate care nu poate fi înlocuită cu „pâine şi cu apă“. Plăcerile trupului nu satură niciodata sufletul. Împlinirile pământeşti ne lasă pradă agoniei după realităţile veşniciei. Dacă totul se termină la mormânt, atunci viaţa aceasta este o doar farsă care nu merită trăită, râsul se va preface în plâns, iar veselia în bocet. De ce oare nu vrem să înțelegem că această viață ne-a fost dată ca să aducem o imagine corectă lumii despre Creatorul nostru, Dumnezeu? De ce în viață risipim ani, iar la moarte cerșim secunde? Nu este mai bine să înțelegem că viața trebuie să fie trăită din plin, căci este un dar pe care l-am primit de la Dumnezeu…. , numai că trebuie să trăiești cu grijă, știind că… vei da socoteală Făcătorului tău în ziua în care te va chema la judecată.

De aceea cea mai mare investiție pe care o poți face în această viață este să îți pui priceperea să faci bine necondiționat. Am auzit mărturii ale oamenilor celebri, care, odată ajunși pe culmi financiare înalte, și-au dat seama că totul este deșertăciune.

Să trăiești pentru alții este o imensă bucurie. Știu, îmi vei spune că nu se merită, pentru că trăim într-o lume egosită. Dar până la urmă, noi, eu și tu, suntem lumea și depinde doar de mine ca să facem diferența în lumea în care ne-a pus Dumnezeu. Trăind cu astfel de atitudine, vei vedea cât de mult sens vei da vieții tale și vei înceta să alergi după lucruri de nimic, care azi le ai și mâine dispar.

Evaluează-ți prioritățile și vezi care sunt roadele alergării tale. Nu uita că în mijlocul multitudinilor de oportunități și abundenţe materiale sufletul omului poate muri de foame! Scump cititor, investește în lucruri veșnice, doar ele vor conta la întâlnirea ta cu Dumnezeu.