Ce sunt codexurile Vaticanus, Sinaiticus și Alexandrinus?

Întrebare:

Ce părere aveți despre codex Vaticanus, codex Sinaiticus și codex Alexandrinus? Sunt vrednice de crezare sau ne ajută în vreun fel? Martorii lui Iehova sunt cei care se laudă că le folosesc și de aceea traducearea lor ar fi cea mai bună.

Codex Sinaiticus

Textul Bibliei este dovedit de scrierile antice a fi cuvintele originale ale Scripturii, inspirate și insuflate de Dumnezeu. Astăzi sunt aproximativ 5.700 de manuscrise grecești ale Noului Testament datate din sec. II d. Hr. cât și mii de copii ale Vechiului Testament. Manuscrisul Biblic în limba greacă a fost scris pe diferite materiale ca papirusul, pergament, hârtie. Până în anul 600 d.Hr. manuscrisele Vechiului Testament s-au aflat în formă de suluri, apoi codexuri, apoi hârtie care a devenit foarte populară în zilele noastre.  Doar patru papirusuri există sub formă de suluri, restul sunt sub formă de codexuri. 

Deci, cărțile creștine erau codexuri, adică sub formă de paginare, ceva asemănător cu ce avem astăzi. Ca și importanță pergamentul uncial este al doilea după papirus.  Printre codexurile scrise pe pergament cu majuscule sunt: Codex Sinaiticus, Codex Vaticanus, și Codex Alexandrinus cât și altele, însă acestea trei au jucat un rol deosebit în traducerea Vechiului și Noului Testament. Totuși, porțiuni din aceste codexuri lipsesc, iar alte cărți sunt adăugate și care nu au fost insipirate și insuflate de Dumnezeu. 

Codexul Sinaiticus

Codex Sinaiticus este desemnat de prima literă a alfabetului ebraic (ahʹlef). Este unul dintre cele mai vechi și valoroase manuscrise a noului Testament în limba Greacă. În timpul celei de a treia vizite la mănăstirea Sf. Ecaterina, muntele Sinai, în 1859, Dr.Tischendorf a descoperit codex Sinaiticus. În 1844, Dr. Tischendorf obținuse doar patruzeci și trei de file de pergament din LXX, pe care le-a depozitat în biblioteca Universității de Leipsic, cu titlul Codex Frederico-Augustanus, titlu dat în cinstea patronului său, regele de Saxonia. În același an împăratul Russiei l-a trimis să caute manuscrisul în mănăstirea Sfânta Ecaterina din muntele Sinai, fiind convins că manuscrisul se află acolo. Dr. Tischendorf a ajuns la mănăstire pe data de 31 ianuarie, iar pe data de 4 februarie după multe cercetări zadarnice a hotărât să se întoarcă acasă făr a fi obținut manuscrisul. În aceeași zi în timp ce mergea cu starețul mănăstirii i-a comunicat cu regret despre insuccesul său. Întorcându-se de la plimbare, Tischendorf l-a însoțit pe călugăr în camera lui unde acesta i-a arătat o copie numită de el Septuaginta, care era înfășurată într-o bucată de pânză. Spre fericirea și surprinderea lui Tischendorf a găsit cel mai vechi pergament al LXX, fiind cel mai vechi codex grecesc  scris pe pergament care a existat vreodată. El a descoperit nu doar asta, ci și o copie a Noului Testament în limba greacă absolut complet ce data din aceeași eră. Întregul codex consta din 346 1/2 file. Dintre acestea, 199 faceau parte din Vechiul Testament și 147 1/2 din Noul Testament, împreună cu două documente vechi, numite Epistola lui Barnaba și Păstorul lui Hermas. Porțiunile de manuscris din Vechiul Testament și scrierile bisericii primare sunt mai puțin complete decât scrierile Noului Testament, există mai multe omisiuni de importanță diferită. În ciuda omisiunilor, manuscrisul nu este fragmentar, ci este bine păstrat și ușor de citit.  Astfel cărțile Noului Testament sunt: cele patru Evanghelii, epistolele lui Pavel , Faptele Apostolilor, Epistolele Catolice, Apocalipsa lui Ioan. Tischendorf a scris că Codexul Sinaticus a fost scris în secolul patru și este, de aceeași vechime ca și codexul Vaticanus. Codexul Sinaiticus este singura copie completă a Noului Testament cu caractere unciale (scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale). Astfel, acesta este cel mai vechi manuscris/copie a Noului Testament. Atât codexul Vaticanus și codicele Sinaiticus au fost probabil scrise în Egipt.

Codexul Vaticanus

Codex Vaticanus este considerat a fi cel mai vechi pergament al Bibliei în limba Greacă. Acesta și Codex Sinaiticus sunt cele mai vechi manuscripte unciale. Ele au fost, probabil, scrise în secolul patru. În 1448 Codex Vaticanus a fost plasat în biblioteca Vaticanului, în Roma de Papa Nicolas V. Nu se cunoaște prea mult despre istoria anterioară, dar inițial acesta constă din o copie completă a Septuagintei și a Noului Testament precum și cărțile apocrife (fără cărțile Macabei și rugăciunea lui Manase). În prezent acesta este imperfect și este format din 759 (dintr-un total de 820) de file subțiri și delicate, dintre care 142 sunt din Noul Testament. Vechiul Testament este complet pe când Noul Testament este incomplet,după Evrei 9:14 textul a fost pierdut (inclusiv epistolele pastorale și Apocalipsa). 

Astăzi, Vechiul Testament a codexului Vaticanus nu are următoarele secțiuni: Geneza 1:1-46:28 (31 de frunze), Psalmii 105:27-137:6 (10 frunze) și 2 Samuel 2:5-7, 10-13. 

Astăzi și Noul Testament nu are cărțile 1 Timotei la Filimon, Evrei 9:14b-13:25, și Apocalipsa. 

Ca și codex Sinaiticus, Vaticanus este de o mare valoare pentru teologi la formarea unui text corect a Noului Testament. Acesta este menționat de către critici ca Codex B. Litera “B” este a doua literă din alfabetul ebraic, de obicei folosită pentru a desemna Codex Vaticanus.

Codexul Alexandrinus 

Codexul Alexandrinus este desemnat de prima literă a alfabetului ebraic (ahʹlef) și a fost descoperit în secolul cinci d.H. Este un manuscris al Bibliei grecești scris pe pergament. Aparent acesta a fost scris în Egipt, Alexandria. În 1624 patriarhul Constantinopolului i-a prezentat manuscrisul regelui Iacov I al Angliei, dar abia în 1627 manuscrisul a ajuns în Anglia în timpul domniei regelui Charles I. Manuscrisul se păstrează în muzeul Britanic, în biblioteca regală. Manuscrisul este compus din 773 de file dintre care 630 Vechiul Testament și 143 Noul Testament. De asemenea manuscrisul conține epistola lui Clement și psalmii lui Solomon. Acesta conține cel mai bun text al cărții Apocalipsa.   

De ce martorii lui Iehova folosesc aceste trei codexuri?

Se cunoaște că martorii lui Iehova se folosesc de Biblia Traducerea Lumii noi în care este folosit numele “YHWH”. În notele de subsol a Traducerii lumii noi se face referire la Pentateuhul Samaritean, textul căruia conține aproximativ 6000 de abateri de la originalul ebraic, Targumurile arameice care nu sunt traduceri exacte ci parafrazări ale textului ebraic, Septuaginta Hexapla lui Origene, lucrare scrisă pe şase coloane şi terminată în jurul anului 245 e.n. Comentând pe marginea Psalmului 2:2, Origene a scris despre Septuaginta: „În cele mai exacte manuscrise, NUMELE apare scris cu litere ebraice, dar nu cu [literele] ebraice actuale, ci cu [literele] cele mai vechi“. Este cât se poate de clar că Septuaginta a suferit modificări foarte devreme, Tetragrama fiind înlocuită cu termenii Kýrios (Domnul) şi Theós (Dumnezeu). 

Martorii lui Iehova folosesc codexurile Vaticanus, Sinaiticus și Alexandrinus, manuscrise scrise în limba greacă care conțin Septuaginta și unde numele distinctiv al lui Dumnezeu a fost redat prin cuvintele: „Domnul” sau „Dumnezeu”. În unele note de subsol ale Traducerii lumii noi se face referire la Septuaginta.

Însă există manuscrise ce conţin Septuaginta din secolul IV e.n. care nu conţin tetragrama, fiind înlocuită cu Kyrios (Domnul). Dar s-au descoperit un papirus ce conţine a doua jumătate a cărţii Deuteronom şi care datează din secolul 1 î.e.n. şi unde apare numele divin sub forma tetragramei cu caractere ebraice.

Apoi în anul 1944 a fost publicat fragmentul unui papirus ce conţinea fragmente din Septuaginta ce conţinea tetragrama, iar experţii în materie fixează ca dată a acestui papirus ca fiind sec. I î.e.n. În Traducerea Lumii Noi la Apendice p. 408 se mai precizează că mai există nouă manuscrise greceşti care conţin numele divin. Tot aici se mai precizează: „Când, în prima jumătate a secolului al doilea e.n. a apărut versiunea în limba greacă realizată de Aquila, Tetragrama era redată şi aici cu caractere ebraice arhaice. Iată ce scria în secolele al patrulea şi al cincilea Ieronim, în prologul la cărţile Samuel şi ale Regilor: “În unele volume greceşti chiar şi astăzi numele lui Dumnezeu, adică Tetragrama, redat cu caractere antice”Astfel, chiar şi pe vremea lui Ieronim traducătorul principal al Vulgatei latine, existau manuscrise…care conţineau numele divin.”

Astfel Traducerea lumii noi, are abateri atunci când folosește doar tetragrama „YAHW” și nu și Domnul, Isus Hristos. 

Iată câteva exemple: 

Romani 10.13 „Fiindcă: Oricine va chema numele lui Iehova (Dumnezeu-Tatăl) va fi salvat.” (Traducerea lumii noi)

Romani 10.13 „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului (Isus Hristos), va fi mântuit.” (Traducerea Dumitru Cornelescu) 

Matei 3:3 „El este cel despre care a vorbit profetul Isaia cu aceste cuvinte: Ascultaţi! Cineva strigă  în pustiu: Pregătiţi calea lui Iehova (Dumnezeu-Tatăl)! Faceţi drepte cărările sale!” (Traducerea lumii noi)

Matei 3:3 „Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: Iată glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului (Isus Hristos), neteziți-I cărările.” (Dumitru Cornelescu) 

Să luăm aminte dar ce zice Scriptura: 

N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, și să fii găsit mincinos. (Proverbe 30:6)  

Sursa: Achtemeier, P. J., Harper & Row and Society of Biblical Literature. (1985). In Harper’s Bible dictionary. San Francisco: Harper & Row.

Easton, M. G. (1893). In Easton’s Bible dictionary. New York: Harper & Brothers.

Articole recomandate: