Ce spune Biblia despre semnificația prescurei?

Întrebare:

Cunosc de la tatăl meu că atunci cînd preotul intră în altar cu prescura se face un ritual religios în care se spune că din prescură se scoate sau cam așa ceva Isus Hristos. Îmi puteți relata amănunțit ce ritual este și ce semnificație are?

Prescura și vinul

Ce spune tradiția ortodoxă

Conform tradiției ortodoxe, “prescura” este materia principală din care se pregătește Sfânta Împărtășanie și Sfânta Anafură. Cuvântul „prescură” vine de la grecescul „prosfora” și înseamnă jertfă, ofrandă, aducere sau punere înainte. La Sfânta Liturghie se folosesc cinci prescuri cu care preotul săvârșește rânduiala Proscomidiei – pomenirea credincioșilor și pregătirea cinstitelor daruri – înainte de începerea Sfintei Liturghii. Din  cele cinci, prima prescură se scoate Sfântul Agneț, adică bucata de prescură, în formă cubică, tăiată de către preot din prescura principală și care se va preface, în cadrul Sfintei Liturghii, la epicleza, în trupul lui Hristos. Deci euharistia este o taină și taina este redusă la două „acte”, la do­uă „momente”: prefacerea Darurilor euharistice în trupul și în sîngele lui Hristos și împărtășirea.

De exemplu, în Catehismul cel Mare al Mitropolitului Filaret al Moscovei, acceptat ca autoritate de ortodoxia din Răsărit, „formula” aceasta se definește astfel: „…Cuvintele pronuntațe de Isus Hristos la întemeie­rea Tainei: «primiți, mâncați, acesta este Trupul Meu…», «Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu…» și pe urmă chemarea Sfântului Duh și binecuvântarea Darurilor, adică a pâinii și a vinului aduse… Prin însăși această lucrare, pâinea și vinul se prefac în adevaratul Trup al lui Hristos și în adevăratul Sânge al lui Hristos…”

Înainte de primirea euharistiei se spune următoarea rugăciune: 

“Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul Dumnezeului celui Viu, care ai venit pe pământ să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Cred de asemenea că acesta este Însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este Însuşi scump Sângele Tău.”

Deci, creștinii ortodocşii cred că Euharistia este cu adevărat trupul şi sângele lui Hristos, deoarece Isus Hristos spune foarte clar: 

  • „Acesta este trupul Meu… Acesta este sângele Meu”. Credinţa ne îndeamnă să acceptăm cuvintele Domnului nostru;
  • Duhul Sfânt – „Duhul Adevărului” care „pe toate le împlineşte” – preschimbă darul nostru de pâine şi vin în trupul şi sângele lui Hristos;

Ce spune Sfânta Scriptură

Cina Domnului sau Euharistia a fost instituită de Domnul Isus Hristos în ziua Paștelui (Matei 26:17-29). 

“Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine și după ce a binecuvântat, a frânt-o, și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu”. Apoi a luat un pahar, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând:”Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.” (Matei 26:26-29) 

Cuvântul “Euharistia” din limba greacă “eucharistéō” înseamnă “a mulțumi, a fi recunoscător”. Cuvântul „Euharistia” este folosit pentru Sfânta Împărtășanie, ce cuprinde cel mai mare act de mulțumire pentru cel mai mare dar primit de la Dumnezeu, mântuirea primită în dar prin Isus Hristos. În noaptea când a luat pâinea și vinul și a dat ucenicilor Săi, a instituit un Nou Legământ, iar pâinea și paharul aveau să slujească ca semn de aducere aminte a morții Lui până la venirea Lui. 

Limbajul folosit de Domnul Isus este un limbaj figurativ și trebuie luat într-un alt înțeles decât este interpretat de Biserica Ortodoxă. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu inerent, fără greșeli și a fost scris pentru noi, oamenii, într-un limbaj omenesc ca să-L înțelegem. Biblia este o operă literară în care sunt folosite diferite stiluri de scriere și o varietate de figuri de stil. Înțelegerea figurilor de stil este foarte importantă în interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu. Recunoașterea figurilor de stil în textul biblic ne va ajuta să dăm o interpretare corectă Cuvântului lui Dumnezeu. Interpretarea greșită a cuvintelor Domnului Isus cu privire la pâine și vin au adus o mulțime de neînțelegeri între biserici și confuzie în inima oamenilor. De altfel pentru evrei interpretarea elementelor era parte a ritualului pascal. 

Și când vă vor întreba copiii voștri: Ce înseamnă obiceiul acesta, să răspundeți: Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul și ne-a scăpat casele noastre. Poporul s-a plecat și s-a închinat până la pământ.” (Exod 12:26-27)

Mielul pascal era un simbol al eliberării poporului Israel din robia egipteană și un semn ce arăta spre Hristos, Mielul care avea să ia păcatele lumii asupra Lui. Tocmai acest lucru s-a întâmplat în seara de Paște când Domnul Isus a instituit un Legământ Nou cu ucenicii Săi, simbolul căruia era pâinea și vinul și care avea să le aducă aminte de jertfa Lui. 

În 1 Corinteni 11:23-26 apostolul Pavel spune că pâinea și vinul simbolizează trupul și sângele Domnului Isus Hristos care au fost jertfite pentru iertarea păcatelor noastre: 

“Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat, și anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a zis: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi, să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea”. Tot astfel, după cină, a luat paharul, și a zis:” Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veți bea din el. Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, până va veni El.” 

În concluzie, putem spune că acest semn al Noului Legământ încheiat de Isus Hristos cu noi a fost lăsat pentru noi ca un semn de aducere aminte a jertfei mărețe aduse de Domnul Isus pentru mântuirea noastră. Ori de câte ori participăm la Sfânta Împărtășanie pomenim și vestim moartea Domnului Isus până va veni El. Este un limbaj figurativ și trebuie interpretat nu în sens literar. 

Articole recomandate: