Ce spune Biblia despre permisul de port-armă?

Întrebare:

Spuneți-mi, vă rog, este creștinește să avem permis de port-armă? Un membru al familiei mele urmează să devină paznic și în curînd va avea permis de port-armă. 

În concepția celor mai mulți creștini arma este asociată cu crima și violența. Această părere este influențată de cultura, societatea și educația țării din care fiecare vine, cât și de ceea ce privim la televizor sau în mass-media. 

Expresia binecunoscută: “o armă a fost creată cu scopul de a ucide” este folosită de creștini pentru a motiva: “armele au fost create pentru a face rău, astfel acestea sunt rele.” 

Potrivit Dex-ului român cuvântul armă înseamnă – obiect, unealtă, aparat, mașină care servește în lupta împotriva inamicului, la vânat, în unele probe sportive etc. Iar cuvântul port-armă înseamnă – purtare, deținere a unei arme de foc, autorizație oficială de a avea și a purta o armă. 

Biblia a fost scrisă cu mult timp înainte ca armele de foc să fie inventate, astfel expresia “permis de port-armă” nu se găsește în Sfânta Scriptură. Cu toate acestea, Biblia menționează diferite războaie, lupte precum și folosirea armelor. De asemenea, în timpurile biblice armele erau folosite pentru protecția personală, protecție împotriva tâlharilor. 

Purtarea unei arme pentru autoapărare nu este condamnată în Biblie, ci, dimpotrivă, este menționată într-o lumină pozitivă de către Isus Hristos.

“Apoi le-a mai zis: Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva? De nimic, I-au răspuns ei. Și El le-a zis: Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia, cine are o traistă, de asemenea s-o ia și cine n-are o sabie, să-și vândă haina, și să-și cumpere o sabie.” (Luca 22:35-36) 

Biblia nu condamnă armele, ci condamnă intenția omului care folosește armele. Dacă este pentru autoapărare, este un lucru necesar înt-o lume rea și periculoasă în care trăim. Însă dacă arma este folosită în scopuri rele, de a jefui sau a cauza durere aproapelui nostru sau pentru a omorî intenționat, atunci această intenție este condamnată de Sfânta Scriptură. Biblia condamnă inima noastră și intențiile acesteia. 

“De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiți, și nu aveți, ucideți, pizmuiți, și nu izbutiți să căpătați, vă certați, și vă luptați, și nu aveți, pentru că nu cereți.” (Iacov 4:1-2) 

Problema omului este inima lui. Cain a omorât pe fratele său Abel, pentru că a lăsat păcatul să-i controleze inima. Invidia și gelozia au cauzat pe Cain să-l omoare pe fratele său, Abel. 

Și Domnul a zis lui Cain: Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața? Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar dacă faci rău, păcatul pândește la ușă, dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești. Însă Cain a zis fratelui său Abel: Haidem să ieșim la câmp. Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel, și l-a omorât.” (Geneza 4:6-8) 

Deci, problema nu este în armă, ci în inima omului care este deznădăjduit de rea și înșelătoare. 

În concluzie putem spune că potrivit Bibliei și Constituției țării noastre, autorizarea de a avea și folosi arma nu este interzisă. Atunci când arma este folosită în scopuri de serviciu sau în scopuri de auto-apărare nu este un lucru rău, ci un lucru necesar. Dar atunci când este folosită premeditar, este un lucru rău și persoanele care o folosesc trebuie lipsite de autorizare..