Ce şansă de mântuire are creştina căsătorită cu un musulman?

Întrebare:

Sunt creştină ortodoxă căsătorită numai civil de 18 ani cu un musulman. Din căsătoria aceasta a rezultat 2 copii care sunt tot creştini ortodocşi botezaţi şi practicanţi cât se poate spune de normal. M-am pocăit de marea şi imensa greșeală pe care am făcut-o, căsătorindu-mă cu ochii închişi, nepăsându-mi de greşeala mea. Am reuşit să mă spovedesc şi mărturisesc după această perioadă de trăit în păcat, însă nu mai pot să am o relaţie de apropiere trupeasca cu soţul (mă doare enorm acest păcat). Soţul dacă se converteşte o face, cred, doar din respect pentru mine şi copii sau poate doar pentru că nu doreşte să-şi piardă familia. Vă rog să-mi spuneţi ce şansă de mântuire am şi dacă mă voi despărţi de soţ, Domnul se va supăra?
creștină și musulman

Aţi adresat doar două întrebări, însă reieșind din ceea ce aţi scris îmi dau seama că aveţi nevoie de răspuns la mai multe întrebări. De aceea le voi lua una câte una ca să vă dau un răspuns. 

Căsătoria civilă

Când scrieţi că sunteţi căsătorită de 18 ani “numai civil”, îmi dau seama că sunteţi de părerea că această căsătorie nu este valabilă înaintea lui Dumnezeu ca şi alte căsătorii ce au oficiat şi cununia. Însă nu este aşa. Căsătoria dumneavoastră, chiar dacă numai civilă, ea este valabilă şi Dumnezeu chiar dacă nu L-aţi invitat să vă oficieze căsătoria, El a fost Martor la încheierea legământului acesta. De aceea, faptul că sunteţi căsătorită numai civil, nu vă dă acum în nici un caz dreptul să vă părăsiţi soţul. 

Pocăinţa

Scrieţi că v-aţi pocăit de marea şi imensa greşeală(cu referire la căsătorie), totuşi păcatul cel mai mare în cazul dumneavoastră nu a fost căsătoria. Căsătoria a fost o consecinţă gravă a îndepărtării dumneavoastră de Dumnezeu. Nu poate un creştin adevărat să se scoale din pat dimineaţa şi să meargă la starea civilă să se căsătorească cu un musulman. O hotărâre ca aceasta vorbeşte despre un proces mai îndelungat, care a avut loc conştient în inima şi mintea dumneavoastră. Ştiind că este rău, aţi mers la acest pas. Păcatul mare este că aţi mers împotriva lui Dumnezeu şi I-aţi produs Lui durere. Până nu înţelegeţi acest lucru, nu este cale de vindecare. Împăratul David, când se pocăia înaintea Lui Dumnezeu pentru păcatul său cu Batşeba şi pentru că a ucis pe Urie, soţul ei, în rugăciunea lui de pocăinţă, spunea lui Dumnezeu aşa: 

Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta. (Psalmi 51:3-4) 

Când recunoşti că numai tu eşti vinovat şi înţelegi deplin că păcatul tău cel mai tare a rănit pe Dumnezeu, atunci nu te mai prefaci în “jertfa” care suferă cât îi este de greu acum, ci accepţi, ca şi David, că Dumnezeu va fi drept în hotărârea şi judecata Sa. David a păcătuit şi-a cerut iertare şi Dumnezeu în acelaşi moment i-a spus prin proorocul Natan : „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. (2 Samuel 12:13)” Păcatul a fost iertat, însă nu şi consecinţele. David a cules consecinţe dureroase care l-au costat mai mult decât ar fi dorit vreodată să plătească. Totuşi, el le-a acceptat şi a stat lângă Domnul indiferent de preţul care l-a costat. De ce vă spun toate acestea? Aş vrea să vă gândiţi bine dacă cu adevărat v-aţi pocăit înaintea lui Dumnezeu şi dacă ştiţi cu adevărat ce este iertarea lui Dumnezeu? 

Renunţarea la relaţia sexuală… 

Hotărârea aceasta arată că nu înţelegeţi corect multe lucruri. În primul rând, perioada de 18 ani trăită cu soţul musulman, nu a fost trăire în curvie. Căsătoria civilă nu este curvie înaintea lui Dumnezeu, de aceea nu aveţi nici un drept să-l privaţi pe soţ de relaţia fizică. Nu puteţi să-l pedepsiţi pe el pentru ceea ce aţi greşit dumneavoastră. Dimpotrivă, dacă v-aţi pocăit, căutaţi ca prin exemplul pe care îl daţi să-L apropiaţi şi pe el de Dumnezeu. 

Nu aveţi dreptul să divorţaţi

Dumnezeu urăşte divorţul şi părăsindu-vă soţul veţi face un alt păcat. Când David s-a pocăit de păcatul său, era deja căsătorit cu Batşeba. După pocăinţă nu vedem, însă, că ar fi divorţat de ea şi nici Dumnezeu nu-i cere acest lucru. Divorţul nu mai este acum o soluţie. Părăsindu-vă soţul, veţi mai da o “palmă” lui Dumnezeu. Biblia porunceşte soţiilor ce au soţi necredincioşi să se poarte astfel: 

Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. (1 Petru 3:1-2)

O trăire curată şi în temere faţă de Dumnezeu va demonstra oricărui bărbat, chiar şi celui musulman, ce înseamnă să fii cu adevărat creştin. Sunteţi chemată şi responsabilă acum să trăiţi nu după ceea ce simţiţi, ci potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu. 

Ce şansă de mântuire aveţi ? 

Şansele sunt mari! Aceleaşi şanse pe care le aveţi dumneavoastră le are şi soţul. Spuneţi că chiar dacă el se converteşte o va face de dragul familiei. Nu este rolul dumneavoastră să judecaţi gândurile inimii, aceasta o va face Dumnezeu. Dacă soţul arată dorinţă de a primi pe Domnul Isus în viaţa lui, bucuraţi-vă şi îndemnaţi-l să facă acest pas cât mai curând. Explicaţi-i ce este pocăinţa. Studiaţi Scripturile împreună şi aveţi nădejde că Dumnezeu prin Duhul Său va lucra şi la inima lui. Începeţi să studiaţi Evanghelia după Ioan, căci în ea se explică foarte clar că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu(Ioan 20:30-31). 

Mai doresc să vă spun ceva. Faptul că întrebaţi ce şanse de mântuire aveţi, aceasta îmi arată că nu sunteţi sigură de mântuirea dumneavoastră. De aceea vreau să vă întreb dacă aţi fost sau nu născută din nou? Dacă o persoană nu a experimentat naşterea din nou, cu siguranţă că va avea semne de întrebare cu privire la mântuirea sa. Vă îndemn să vă împăcaţi cu Dumnezeu şi să intraţi prin credinţă în Noul Legământ, pentru că Dumnezeu prin sângele Domnului Isus doreşte să ierte şi să dea mântuirea oricărei făpturi, indiferent de religie, rasă, vârstă şi statut social. Aceasta nu este meritul nostru, ci harul măreţ al lui Dumnezeu. 

Dumnezeu să vă ajute la aceasta! 

Articole recomandate: