Ce pământ vor moșteni cei blânzi?

Întrebare:

În Matei 5:5 Domnul Isus spune: “Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!” Ce pământ vor moșteni cei blânzi?

Cei săraci în duh vor moşteni Împărăţia Cerurilor, iar cei blînzi vor moşteni pămîntul. Oare ce a vrut să spună Domnul Isus prin aceasta?

Domnul Isus vorbeşte despre sărăcia care este în duh, nu în trup. Dacă ar fi fost vorba despre sărăcie în trup, promisiunea de a moşteni pămîntul s-ar fi potrivit de minune. Dar, de la bun început Domnul Isus vorbește despre partea spirituală: „…a lor este Împărăţia cerurilor!… ei vor fi mîngîiaţi!… ei vor moşteni pămîntul!… ei vor fi săturaţi cu neprihănire!… ei vor avea parte de milă!… ei vor vedea pe Dumnezeu!… ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!… a lor este Împărăţia cerurilor!” (Matei 5:3-10).

Cum să moşteneşti ceva într-o ţară în care nu ai nimic şi în care eşti doar străin şi călător?

„Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străinişi călători, să vă feriţi de poftele firii pămînteşti, cari se războiesc cu sufletul” (1 Petru 2:11).

Sîntem, deci, străini şi călători pe acest pământ chemați să luptăm împotriva firii pământești și să căutăm neprihănirea și Împărăția lui Dumnezeu.

„Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui…” (Mat. 6:33)

Tendința fiecărui creștin trebuie să fie Împărăția lui Dumnezeu și valorile ei, iar nu moștenirea pământului în termenii pe care-i promovează lumea aceasta. În Predica de pe munte valorile cerești sunt puse în contrast cu valorile pământești. Un exemplu bun care ne va ajuta să înțelegem acest adevăr este Avraam.

Prin credinţă Avraam, cînd a fost chemat să plece într-un loc, pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu… În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sînt străini şi călători pe pămînt. Cei ce vorbesc în felul acesta, arată desluşit că sînt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe cea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate (Evrei 11:8-16).

„Cei blînzi vor moşteni pămîntul”, dar nu acest pămînt complet golit de orice este bun, ci un Cer nou şi un Pămînt nou!

Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfîntă şi evlavioasă, aşteptînd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea. (2 Petru 3:10-13)

Într-adevăr, cei blînzi, cei care, recunoscîndu-şi sărăcia în duh, au plîns cu amar, pînă cînd au fost mîngîiaţi de Dumnezeu Însuşi, au primit puterea de a ieşi din competiţia afirmării de sine şi de aceea vor moşteni pămîntul, dar nu pe acesta, ci un Pămînt nou şi un Cer nou, în care va locui neprihănirea.

Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentru că cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea:„Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintîi au trecut. “ Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis:„ Iată, Eu fac toate lucrurile noi. “Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt vrednice de crezut şi adevărate.“ Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu. Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua. (Apocalipsa 21:1-8)

Dragul meu, ce vei moșteni tu?