Ce înseamnă să vorbești cu semeție? (Obadia 12)

Întrebare: 

Ce inseamna sa te porti cu semeție fața de cineva? In Obadea este mentionat acest cuvint si anume ca Edom (Esau) sa purtat cu semetie fata de Iacov. 

Înainte ca să dau explicația acestui cuvânt voi cita întregul text biblic la care ați făcut referință: 

Nu trebuia să te uiţi mulţumit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuia să te bucuri de copiii lui Iuda, în ziua pieirii lor, şi nu trebuia să vorbeşti cu semeţie, în ziua strâmtorării! (Obadia 1:12) 

Cuvântul tradus de preotul Dumitru Cornilescu cu românescul „semeție” este ebraicul GADAL care înseamnă a crește mare, a deveni mare, a te face mare și se folosește și în sensul de a te vedea mai mare ca cineva, a te vedea mare în ochii tăi, a fi arogant. Mi se pare că Dumitru Cornilescu a ales cel mai potrivit cuvânt pentru traducere fiindcă DEX-ul îl definește astfel: 

SEMEȚÍE ~i f. 1) Caracter semeț; fală; măreție. 2) Atitudine de superioritate nejustificată fața de alții; fală; măreție; îngâmfare; înfumurare; fudulie; mândrie. [G.-D. semeției] /semeț + suf. ~ie

Iată cum mai este folosit cuvântul GADAL în Vechiul Testament. Când Faraon i-a dat autoritate lui Iosif i-a spus următoarele cuvinte: 

Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine.” (Geneza 41:40) 

Ceea ce în română este tradus cu „mai presus” este ebraicul GADAL. Același cuvânt este folfosit și în prorocul Ezechiel când Dumnezeu spune: 

V-aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!” (Ezechiel 35:13) 

Deci, în cartea prorocului Obadia se face referință la o tragedie din istoria poporului Israel când erau asupriți și duși în robie, iar Edomiții, care sunt frații lor, vorbeau cu semeție, adică cu trufie și cu o atitudine de superioritate nejustificată. 

Dumnezeu să ne ferească de astfel de atitudini căci sunt extrem de periculoase. Un cuvânt din Sfintele Scripturi spune: 

Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău şi să nu ţi se înveselească inima când se poticneşte el, ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă şi să-Şi întoarcă mânia de la el. – (Proverbe 24:17-18) 

Iar în Epistola către Romani scrie: 

Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine. (Romani 12:16-21) 

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu să trăim.