Ce înseamnă potrivirea cu prisosul altuia?

Întrebare:

Spuneți-mi, vă rog, ce înseamnă “ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strîmtoraţi” din 2 Corinteni 8:14-15? Ce înseamnă „potrivirea” în contextul acestui text?

În contextul și perioada cînd biserica din Ierusalim trecea prin lipsuri financiare, apostolul Pavel a încurajat bisericile dintre Neamuri să facă o strîngere pentru a ajuta sfinții din Ierusalim. În Epistola către Romani 15:26 Pavel scrie că Macedonia și Ahaia au binevoit să facă o strîngere de ajutoare pentru sfinții săraci din biserica din Ierusalim. Corint făcea parte din provincia Romană, Ahaia.  

“Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strîngere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, cari sînt în Ierusalim.” (Romani 15:25-26)

Bisericile din Filipi, Tesalonic, Berea și Corint au decis în mod liber să contribuie la strîngerea de ajutoare, demonstrînd dragoste față de comunitatea creștinilor săraci din Ierusalim. Sfânta Scriptură nu ne comunică de ce creștinii din Ierusalim erau săraci, însă era de datoria lor, pentru că biserica din Ierusalim a răspândit Evanghelia Domnului Isus Hristos între Neamuri și a trimis apostoli și învățători ca Pavel, Barnava etc. pentru a le duce Vestea Bună a Mîntuitorului. Nu că ar fi fost impuși cu sila (2 Corinteni 9:7) de apostolul Pavel să ajute financiar biserica din Ierusalim, însă acum creștinii dintre Neamuri aveau o datorie morală față de creștinii din Ierusalim. Neamurile au primit din lucrurile spirituale ale Evreilor creștini, adică Evanghelia și toate binecuvîntările ei. 

“Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentrucă, dacă Neamurile au avut parte de binecuvîntările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pămînteşti.” (Romani 15:27) 

Binecuvîntările duhovnicești au fost date Evreilor (Romani 11:17-24 și 15:7-8) care le-au împărtășit cu Neamurile care trebuie să recunoască și să mulțumească creștinilor Evrei și, de ce nu, prin lucrurile materiale. În 1 Corinteni 9:11 apostolul spune: 

“Dacă am sămănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?”

Bunurile materiale nu pot fi egalate cu cele duhovnicești. Ceea ce scoate în evidență apostolul Pavel în 2 Corinteni 8 este atitudinea frumoasă a bisericilor din Macedonia care au dat naștere la un belșug de dărnicie peste puterile lor. 

“Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin cari au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strîngere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întîi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 8:1-5) 

Biserica din Corint însă nu era gata cu ajutoarele, chiar dacă mai bine de un an de zile le strîngeau. Un motiv pentru care nu erau gata era “Că noi nu am avea problemele noastre financiare, ci acum Pavel pune sarcini noi asupra noastră ca alții să fie eliberați.” 

Dăruirea creștină nu are ca scop schimbarea sarcinilor financiare așa ca cel ce are prisos financiar să ajungă sărac, ci mai degrabă o împlinire a nevoilor necesare pentru fiecare zi, așa ca să fie o potrivire. 

“Pentrucă, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strîmtoraţi, ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentruca şi prisosul lor să acopere, la rîndul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire, după cum este scris: “Cel ce strînsese mult, n-avea nimic de prisos, şi cel ce strînsese puţin, nu ducea lipsă.” (2 Corinteni 8:12-15)

Pentru potrivirea din împrejurarea de atunci nu era nevoie doar de o împărțire egală a sarcinilor care avea să ducă la o împlinire egală a nevoilor sfinților, ci de un sacrificiu reciproc care avea să mențină egalitatea în trupul lui Hristos. Pentru a ilustra principiul egalității sau al potrivirii, apostolul recurge la exemplul lui Dumnezeu de aprovizionare cu mană a poporului Israel în pustie. 

“Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tabăra; şi, dimineaţa, s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberii. Cînd s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de ghiaţă albă pe pămînt. Copiii lui Israel s-au uitat la ea, şi au zis unul către altul: “Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: “Este pînea, pe care v-o dă Domnul ca hrană. Iată ce a poruncit Domnul: “Fiecare din voi să strîngă cît îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre, fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.” Israeliţii au făcut aşa, şi au strîns unii mai mult, alţii mai puţin. În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strînsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai puţin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strîngea tocmai cît îi trebuia pentru hrană. Moise le- a zis: “Nimeni să nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineaţă. “N-au ascultat de Moise, şi s-au găsit unii, care au lăsat ceva din ea pînă dimineaţa, dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mîniat pe oamenii aceia. Astfel, în toate dimineţile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; şi, cînd venea căldura soarelui, se topea. În ziua a şasea, au strîns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta. Şi Moise le-a zis: “Domnul a poruncit aşa. Mîne este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului, coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert, şi păstraţi pînă a doua zi dimineaţa tot ce va rămînea!” Au lăsat-o pînă a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise, şi nu s-a împuţit, şi n-a făcut viermi. Moise a zis: “Mîncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului, azi nu veţi găsi mană pe cîmp. Veţi strînge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.”  

„Chiar dacă unii strînseseră mult, n-aveau nimic de prisos, pentru că se împărțea cu cel ce strînsese mai puțin. Egalitatea miraculoasă experimentată de copiii lui Israel în pustie era forțată, pe cînd egalitatea creată între creștini este de bună voie. Potrivirea sau egalitatea creștină aduce bucurie și slavă lui Dumnezeu. Faptele Apostolilor ne spune că frații l-au primit cu bucurie pe Pavel. (Fapte 21:17)  

„Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos, şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi, şi-i face să se roage pentru voi, şi să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi. Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare.” (2 Corinteni 9:13-15)

Vă invit să studiați cursurile 1 Corinteni și 2 Corinteni, cît și Epistola a 2 a lui Pavel către Tesaloniceni. 

Articole recomandate: