Ce înseamnă expresia Mântuitorului „cui i se iartă mult, iubește mult”?

0
482

Întrebare:

Am citit de multe ori în Evanghelie unde Isus spune: “Cui i se iartă mult, acela iubește mult.” Ce a avut în vedere Domnului Isus prin această frază?

femeia-pacatoasa

Întâmplarea citată se află în Evanghelia după Luca 7:40-50. În timp ce se afla în Galileia, Domnul Isus a fost invitat de către fariseul Simon să ia masa cu el în casa lui. În timpul mesei o femeie păcătoasă, care aflase că Isus era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir mirositor și a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei, le săruta mult şi le ungea cu mir. Cînd a văzut lucrul acesta, fariseul, care-L poftise, şi-a zis: “Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă (imorală).” Fiind condamnat de fariseu în inima lui, Mântuitorul îi spune pilda cămătarului și a celor doi datornici.

„Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amîndoi.” (Luca 7:41)

Domnul Isus pune în contrast devotamentul și dragostea acestei femei cu lipsa de respect și atenție din partea gazdei. Deci, în contrast cu femeia păcătoasă care și-a recunoscut multe păcate prin actul de dragoste demonstrat față de Mântuitorul nostru, fariseul n-a făcut măcar elementarul pentru timpul și cultura de atunci, ceea ce demonstrează puțina lui credință și dragoste în Domnul Isus Hristos.

„Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de cînd am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.”  De aceea îţi spun: “Păcatele ei, cari sînt multe, sînt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.”  (Luca 7:44-47)

Simon cunoaște puțin și, evident, are puțină credință, dragoste și iertare. Actul de dragoste al femeii arată realizarea iertării ei. Dragostea ei nu este bazată pe iertare, ci pe credința ei în Cel ce are putere să ierte păcatele omului.

Apoi a zis femeii: “Iertate îţi sînt păcatele!” Ceice şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: “Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?” Dar Isus a zis femeii: “Credinţa ta te-a mîntuit, du-te în pace.” (Luca 7:48-50

Expresia “credința ta te-a mântuit” are sens doar pentru cei ce au fost mântuiți prin credință. Cine crede mult i se iartă mult, cine crede puțin i se iartă puțin.