Despre necesitatea educației sexuale în școli se vorbește de mulți ani. În Moldova avem în desfășurare câteva proiecte care includ educația sexuală, puse pe roate de ONG-uri, la care Ministerul Educației participă în parteneriat. Manualele nu sunt obligatorii pentru curriculum de predare, dar sunt recomandate la întruniri organizate pentru profesori, șefi de clasă. Unii tineri sunt indignați de conținutul acestor manuale, pentru că includ și descriere și încurajare la diverse practici sexuale și la debutul prematur al vieții sexuale. De altă parte, proiectele de educație sexuală din perspectiva creștină, care încurajează castitatea, nu sunt acceptate atât de ușor, ori deloc. Abstinența rămâne doar menționată într-o propoziție, care, pe fonul detaliilor oferite despre relațiile sexuale protejate, ori despre masturbare, nici nu arată pentru elevi a fi o alternativă reală.
Urmăriți discuția la ACTUAL acest subiect cu Elena Brewer, mamă a trei copii, care la moment împreună cu întreaga familie locuiesc în Statele Unite ale Americii în Maryland și Ruslan Stânga, tată a trei fete, activist civic în Republica Moldova.
În emisiune găsiți abordate întrebările:
De ce unii părinți se expun împotriva educației sexuale în școli?
De ce se insistă atât de mult în discuții în spațiul public despre necesitatea educației sexuale în școli?
Cum se pot implica creștinii în procesul decizional în domeniul educației?
Ce fel de educație sexuală este potrivită, necesară, binevenită?
Manualele de educație sexuală includ detalii despre masturbare, contracepție, inclusiv metodele avortive, avort, orientarea sexuală, nouțiunea de gender (natura nu dictează dacă ești băiat sau fată; tu singur îți alegi identitatea, care sunt peste 60 la număr, de exemplu bărbat, femeie, neutru, trasngender ș.a.m.d.).