Întrebare:
Ce este pecetea lui Dumnezeu pe care au primit-o sfinții din cartea Apocalipsa? Vreau un răspuns cu versete din Biblie.
Înainte ca să dau răspuns la această întrebare, vreau să stabilim niște adevăruri despre cartea Apocalipsa, care ne vor ajuta să înțelegem mai bine răspunsul la această întrebare:
- În cartea Apocalipsa lucrurile viitoare sunt prezentate prin semne, după cum găsim scris în primul verset din capitolul 1: expresia „le-a făcut cunoscut” înseamnă „ a arăta prin semne”. Este important să avem în vedere că aceste semne trebuie interpretate în contextul cărții Apocalipsa și a întregii Biblii și nu oricum.
- În capitolele 4 până la 19 din cartea Apocalipsa sunt descrise evenimente legate de a șaptezecea săptămână a lui Daniel rânduită de Dumnezeu pentru poporul Israel, lucruri care se vor întâmpla după ce se sfârșește perioada Bisericii sau a Neamurilor.
Presupun că cititorul s-a referit la textul de la Apocalipsa 7:1-4 și anume la cei 144 000 din poporul Israel, care au fost pecetluiți cu pecetea lui Dumnezeu după ce a fost ruptă pecetea a șasea și care erau pe pământ:
După aceea am văzut patru îngeri, cari stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Și am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pămîntul şi marea, zicînd: “Nu vătămaţi pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. (Apocalipsa 7:1-4)
Despre acești 144 000 mai găsim scris și la capitolul 14 din cartea Apocalipsa, unde se spune că ei sunt în cer și sunt răscumpărați de pe pământ ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel, având scrise pe frunte Numele Mielului și Numele Tatălui Său, care se pare că și este aparența pecetei lui Dumnezeu:
Apoi m-am uitat, și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, cari aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. … cari fuseseră răscumpărați de pe pămînt. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sînt verguri și urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre oameni, ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel. (Apocalipsa 14:1, … 3b-4)
La Apocalipsa capitolele 21 și 22 este descrisă cetatea Noul Ierusalim, care este Biserica. La capitolul 22 se spune că robii, care Îi vor sluji Domnului, vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor:
Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fața Lui, și Numele Lui va fi pe frunțile lor. (Apocalipsa 22:3-4)
În acest text nu se specifică numărul celor care poartă această pecete pe frunțile lor, dar la Daniel 7:10 scrie că lui Dumnezeu Îi slujesc mii de mii:
Mii de mii de slujitori Îi slujeau, și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile. (Daniel 7:10b)
Având în vedere că Noul Ierusalim este Biserica (Apocalipsa 21:9-11), înțelegem că printre slujitori sunt și creștinii.
Pentru că Biblia se tâlmăcește cu ajutorul Bibliei, să urmărim ce spun și alte texte din Biblie despre pecetluirea slujitorilor lui Dumnezeu. Despre sfinții din Biserică se spune că sunt pecetluiți cu Duhul Sfânt pentru răscumpărare:
Și voi, după ce ați auzit cuvîntul adevărului (Evanghelia mîntuirii voastre), ați crezut în El, și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfînt, care fusese făgăduit, și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:13-14)
Deci, noi ca și slujitori ai lui Dumnezeu am fost pecetluiți cu Duhul Sfânt. Lucrul acesta apostolul Pavel îl mai repetă și la capitolul 4 din epistola către Efeseni:
Să nu întristați pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. (Efeseni 4:30)
Din ambele texte vedem că pecetea Duhului Sfânt este un garant a răscumpărării, ceea ce ar fi similar cu cele scrise și la Apocalipsa: cei 144 000 au fost pecetluiți ca să fie protejați aici pe pământ și apoi răscumpărați de pe pământ înainte de mânia lui Dumnezeu.
Deci, putem spune cu îndrăzneală că pecetea cu care sunt pecetluiți cei 144 000 dintre evrei în prima jumătate a săptămânii a șaptezecea a lui Daniel este Duhul Sfânt promis de Dumnezeu în Noul Legământ.