Unde s-au pierdut cavalerii? Meditaţiile unei femei

Cine nu şi-ar dori să fie tratat cu respect, mai ales dacă este vorba de o doamnă sau o domnişoară? Ce plăcut este când intri în magazin sau în transportul public şi un bărbat îţi oferă întâietate să intri tu prima sau îţi oferă locul pe scaun. Dacă te-a călcat întâmplător pe picior, se întoarce şi-şi cere scuze, nu începe a ţipa la tine, reproșându-ți c-ai îndrăznit să-ţi pui piciorul sub câlcâiul lui. Ce plăcut este când soţul vine acasă cu un buchet de flori, cu toate că nu este nici ziua ta de naştere, nici sărbătoarea de 8 martie, ci pur şi simplu vrea să-ţi arate încă odată cât de mult te iubeşte! Sau te invită în oraş la o plimblare şi te duce la un restaurant, nu pentru că nu ar avea ce face cu banii, doar pentru că te iubeşte şi vrea ca tu să ştii lucrul acesta. Îţi dăruieşte un parfum, pe care tu niciodată nu ai îndrăzni să-l rogi să ţi-l cumpere, fiindcă este prea scump. Când eşti prea obosită, te ajută la bucătărie.

Ce trist că în zilele noastre toate acestea au ajuns să ţină, mai degrabă, de domeniul viselor decât de al realităţii. Nu că nu ar mai fi cavaleri, dar se pare că ei sunt tot mai puţini şi mai puţini.

De ce bărbaţilor nu le mai place să fie cavaleri cum erau altădată?

Dar oare noi, femeile, mai suntem aşa cum erau femeile altădată? În cartea Proverbelor în Biblie scrie:

Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. (Proverbe 31:10)

Ce o face pe femeia cinstită mai de preţ de cât mărgăritarele?

Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine şi nu rău, în toate zilele vieţii sale. (Proverbe 31:11-12)

Autorul foloseşte un contrast, la care puţini trag atenţia: ea face bine şi nu rău. Noi de multe ori nu ne dăm seama că numai prin faptul că nu facem binele pe care-l putem face, deja facem rău. Sfântul Iacov în epistola sa la capitolul 4 scrie:

…cine ştie să facă bine şi nu-l face, săvârşeşte un păcat! (Iacov 4:17)

Deci, dacă noi am putea să facem un bine soţului nostru şi nu-l facem, prin aceasta îi facem rău. În continuare, împăratul Lemuel, autorul acestui capitol din Proverbe, o descrie pe această femeie ca fiind cea care se îngrijeşte de toate treburile casei, este harnică, cu iniţiativă, ştie să-şi organizeze bine lucrul. La versetul 15 mai scrie:

Ea se scoală când este încă noapte, şi dă hrană casei sale, şi împarte lucrul de peste zi slujnicilor sale. (Proverbe 31:15)

Când citeam aceste rânduri, mă gândeam la aceea că în zilele noastre multe femei sunt învăţate greşit, că trebuie să se îngrijească în primul rând de ele, că nu trebuie să se scoale dimineaţa să-şi petreacă copilul la şcoală sau soţul la serviciu, ci trebuie să-i înveţe ca dimineata să-şi facă singuri un ceai și să mai mănânce ce mai găsesc prin frigider. Şi apoi, ne mirăm de ce atâţia bătrâni sunt părăsiţi fie în casele lor, fie la azilele de bătrâni. Multe femei îşi “învaţă” bărbaţii singuri să-şi calce hainele, să-şi pună pe masă, să-şi strângă din masa. Este plăcut să fii ajutată de soţ. Dar, totuşi, să ajuţi de voie şi să ajuţi de nevoie sunt lucruri diferite. Şi apoi, ne mai mirăm noi, femeile, că bărbaţii nu mai vor să fie cavaleri!

Dacă ne întoarcem la textul din Proverbe 31, am vorbit că femeia aceasta se preocupă de toate treburile casei, dar cu ce este preocupat soţul ei? La versetul 23 scrie:

Bărbatul ei este bine văzut la porţi, când şade cu bătrânii ţării. (Proverbe 31:23)

“La poarta cetăţii” pentru acele vremuri însemna primăria oraşului. Soțul ei este printre bătrânii ţării, adică parlamentul zilelor noastre. Deci, fiindcă ea se ocupă de treburile casei, soţul ei se poate implica în viaţa socială a oraşului şi a ţării. Dar oare numai soţul ei este bine văzut la porţile cetăţii? Cum este ea văzută?

Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.” Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii! (Proverbe 31:28-31)

Care este secretul reuşitei acestei femei? Versetul 30 ne spune că ea este femeia care se teme de Domnul. Poţi fi o femeie cinstită, o femeie preţuită numai cu ajutorul lui Dumnezeu. El îţi poate da înţelepciune cum să ajungi aşa o femeie. La Proverbe 9:10 ni se spune:

 Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. (Proverbe 9:10)

Domnul să ne ajute să fim femei înţelepte, cu frică de Dumnezeu şi să-i ajutăm pe bărbaţi să dorească să fie cavaleri.

Eu îi mulţumesc Domnului că mi-a dăruit un soţ care a putut să transforme visul într-o realitate frumoasă. Zilele trecute, un fost coleg de clasă mi-a spus că am rămas tot aşa de visătoare cum eram la 15 ani. Oare să fie rău aceasta dacă Dumnezeu, într-adevăr, mi-a transformat viaţa într-un vis frumos? Pe când eram elevă în şcoală, citisem într-un ziar că “dorinţa de a fi fericit şi este adevărata fericire”. Omeneşte poate este o absurditate, dar cu Dumnezeu totul este posibil! La Ieremia 32:27, Dumnezeu spune:

Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea? (Ieremia 32:27)

Totul ţine de alegerile şi credinţa pe care o ai. Poţi să-ţi zideşti viaţa sau să o distrugi, în dependenţă de alegerile care le faci zilnic.

Recomand fetelor să se pregătească pentru căsătorie, să învețe din Biblie cum să devină femei înțelepte, cinstite, cu frică de Dumnezeu. Recomand cursul de studiu biblic inductiv ”Într-o zi mă voi căsători”. Pentru înscriere la grupele de studiu biblic, contactați la: