Întrebare:
În tinerețe am făcut marea greșeală de a mă căsători cu o persoană nepocăită, fapt care acum regret enorm. Acum plâng mereu și mă gândesc că nu sunt fericită și că nici nu am fost niciodată. Cred că doar încercam să mă mint pe mine însumi că totul este bine și frumos. Simt că nu fac parte din lumea în care trăiesc și că am nevoie de biserică și părtășie. Uneori îmi vine în gând să divorțez… dar știu că Domnul urăște divorțul. Alte ori nici nu mai știu dacă îmi mai iubesc soțul văzând cât de diferit este de un creștin. Ați putea, vă rog mult, să-mi dați un sfat cum trebuie să procedez conform Cuvântului lui Dumnezeu?
Nici să nu vă gândiți la divorț
Să nu acceptați gândul acesta în minte. Când ați luat decizia să vă căsătoriți cu bărbatul care vă este soț, știați bine că nu este creștin și că este un păcat ceea ce faceți, dar ați încheiat cu el un legământ sfânt înaintea lui Dumnezeu – legământul căsătoriei. Nu mai adăugați la răul pe care l-ați făcut gândind acum la divorț. Și nu uitați, că dacă lăsați gândul acesta poate să crească în inimă și intr-o zi să vă treziți că deja ați depus cererea pentru divorț.
Să vă pocăiți și să mergeți la biserică
Căutați biserica care ați părăsit-o când ați luat hotărârea să vă căsătoriți cu acest bărbat, sau dacă locuiți într-o altă localitate, căutați acolo o biserică unde este predicată învățătura sănătoasă a Cuvântului lui Dumnezeu. Căutați fericirea la Domnul Isus și la Dumnezeu care o poate da. Să nu credeți cumva că divorțând de acest bărbat veți fi mai fericită. Eu vă zic că invers, veți ajunge mai disperată și nefericită.
Să vă câștigați soțul pentru Împărăția Cerurilor
Pe femeile care au soți necredincioși și mai ales celor ale căror soți nu acceptă să primească mesajul Evangheliei, Cuvântul lui Dumnezeu le învață:
Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. (1 Petru 3:1-6)
Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru Dvs. în poziția și situația în care vă aflați. Hotărâți-vă să urmați cu toată supunerea Cuvântul lui Dumnezeu și aveți răbdare până El va lucra și va aduce schimbarea în viața soțului.
Și mai vreau la urmă să adaug ceva. Când căutăm fericirea proprie ajungem cei mai nefericiți. Presupun că același motiv l-ați avut când v-ați căsătorit cu acest bărbat – să ajungeți fericită, dar, ați ajuns a vă vedea total nefericită. Mai importantă decât fericirea pe acest pământ este mântuirea sufletelor Dvs. și al soțului. Faceți o prioritate din aceasta și faceți tot ce vă stă în puteri.