Întrebare:
Care sunt limitele toleranței pentru un creștin?
În societatea de azi unul din cuvintele abuzive ce descriu creștinii este intoleranța. Astăzi oamenii își asumă că toleranța înseamnă “să accepți toate punctele de vedere ca fiind adevărate”. Creștinii, care nu acceptă toate punctele de vedere ca fiind adevărate sunt acuzați de intoleranță.
Toleranța este adesea confundată cu un refuz relativist de a critica un alt punct de vedere sau de a face o judecată de valoare. Cu toate acestea, din punct de vedere istoric și în mod logic, toleranța este o atitudine de dezacord puternică și chiar dezaprobare. Există mai multe puncte de vedere pe care le-am putea tolera, dar care cred că sunt vădit greșite sau dăunătoare pentru oameni.
De exemplu, pot tolera un fumător care înțelege că este alegerea lui conștientă de a fuma, dar, care, în același timp, își protejează semenii de efectele fumatului pasiv, prin faptul că fumează doar în locuri speciale. Pe de altă parte, nu pot tolera un fumător care, știind despre aceleași efecte adverse asupra celorlalți, intenționat fumează la volanul unui transport public sau lîngă un loc de joacă pentru copii.
Un alt exemplu ar fi atunci cînd viața intimă a diferitor grupuri de oameni este prezentată public drept o normă și, mai mult, forțată în sistem educațional. Un creștin va tolera/accepta alegerea personală a omului în cauză, chiar dacă nu este de acord cu ea, se va ruga pentru persoana respectivă, va încerca să ducă un dialog constructiv cu speranța unei schimbări de atitudine. Dar un creștin nu va tolera cînd imoralitatea este prezentată drept o virtute, este promovată în spațiu mediatic drept un trend nou sau și, mai rău, este prezentată drept o normă în sistemul educațional.
“Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Proorocii.” (Matei 7:12)
Toleranța este, de asemenea, uneori confundată cu respect, dar cele două atitudini sunt distincte. Aș putea respecta un rebel politic, chiar dacă nu tolerez comportamentul lui și aș putea tolera oameni pe care nu îi respect deloc. Chiar dacă trăim într-o societate cu valori, opinii și convingeri diferite, cultura țărilor noastre se schimbă continuu și o dată cu ea se schimbă și valorile oamenilor.
Pentru creștini valorile moral-spirituale sunt definite de Sfintele Scripturi. Cu părere de rău, valorile moral-spirituale ale lumii creștine au fost influențate negativ prin relativismul secular. În numele toleranței creștinii au ajuns să compromită valorile moral-spirituale pe care trebuie să le trăiască și promoveze în viață.
“Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului, și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiți-le. Căci e rușine numai să spunem ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală; pentrucă ceiace scoate totul la iveală, este lumina. De aceea zice: “Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina.” Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea, căci zilele sînt rele. De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului.” (Efeseni 5: 10-17)
Toleranța este ceva ce ne intimidează. Secularismul și pluralismul din culturile noastre au luat ceea ce este mai sacru din viața noastră și cu ajutorul legii au transpus în viața publică a lumii. Tot ce este legat de senzație, simțământ și rușine se încearcă să fie înlăturat dintr-o cultură tot mai mult. Însă nu există cultură fără rușine. Astfel, secularismul lovește puternic în creștini, distrugînd viața socială și morală a acestora. Poți să crezi orice, atâta timp cât nu ofensezi pe nimeni. Dacă ne exprimăm opinia, ajungem să fim încătușați și robi celor ce nu cred sau au o altă părere.
Toleranța ne oferă ideea că avem o alegere, dar în realitatea noastră nu este așa. Toleranța în societate noastră este dictată de anume grupuri ce ne spun ce trebuie să tolerăm și cum trebuie să tolerăm și cînd trebuie să tolerăm.
Toleranța, pentru creștini, trebuie să se bazeze pe caracterul lui Dumnezeu și pe creația și răscumpărarea lui Dumnezeu în Isus Hristos. Toți poartă chipul lui Dumnezeu. Acest chip este dezvoltat în mod unic prin noua creație a lui Isus Hristos. Darul libertății interioare înaintea lui Dumnezeu trebuie să fie completat de libertățile exterioare care sporesc potențialul altora înaintea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, creștinii nu trebuie să compromită adevărurile clare a Scripturii în dorința de a accepta sau a include orice fel de comportament contrar valorilor moral-spirituale.