Când binecuvântarea de dis-de-dimineață este privită ca blestem? (Proverbe 27:14)

Când binecuvântarea de dis-de-dimineață este privită ca blestem?

Întrebare:

Am o întrebare, care mi-a apărut recent în minte, în timp ce citeam Proverbele 27. A devenit ca și un obicei pentru mine să citesc un capitol din cartea Proverbelor lui Solomon pe zi, știind că sunt 31 de proverbe pentru fiecare zi a lunii. În timp ce citeam capitolul 27, în special versetul 14, m-am oprit la el, pentru că nu l-am înțeles complet. Iată ce zice versetul acesta: “Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineață este privită ca un blestem.” Am încercat să fac sens la ce am citit în acest verset, dar nu prea mi-au venit multe idei care să-l explice. Ați putea să-mi explicați dumneavoastră ce ar însemna asta? Eu m-aș gândi că binecuvântarea cuiva e ceva bun, nu un blestem. Pare a fi contradictoriu, dar mă greșesc probabil. Aș aprecia mult răspunsul și explicația dumneavoastră. Mulțumesc.

Da, așa este, proverbul acesta pare să fie unul contradictoriu și aceasta pentru că cuvântul ebraic BAREK are sensul de a îngenunchea, a binecuvânta și mai poate fi tradus și “a lăuda”. Aveți dreptate când ziceți că Dumnezeu ne învață în Biblie să binecuvântăm pe aproapele nostru și pe toți oamenii și nicicum să blestemăm. La prima vedere, acest proverb crează puțină confuzie când se spune că binecuvântarea aproapelui de dimineață este ca un blestem. De ce așa? Să privim la patru cazuri din Vechiul Testament și unul din Noul Testament care vor arunca lumină asupra acestui proverb și ne vor face să-l înțelegem.

I. Cazul lui Absalom (2 Samuel 15:1-6)

Absalom a fost fiul răzvrătit al  împăratului David, care a omorât pe un frate al său, Amon, după ce acela a violat pe sora sa, Tamar.  Din pricina aceasta a fugit în Egipt, apoi s-a întors înapoi, dar totuși, în răutatea lui, a uneltit un complot împotriva tatălui său, ca să-i ia puterea și împărăția. Ca să-i atragă pe oameni de partea sa, iată cum a procedat el:

După aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. Se scula dis-de-dimineaţă şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi ori de câte ori avea cineva vreo neînţelegere şi se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema şi zicea: „Din ce cetate eşti?” După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminţie a lui Israel”, Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.” Absalom zicea: „De m-ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată ar veni la mine, şi i-aş face dreptate.” Şi când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca şi-l săruta. Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Şi Absalom câştiga inima oamenilor lui Israel. (2 Samuel 15:1-6)

Cum arăta ceea ce făcea Absalom pentru oamenii care aveau neînțelegeri și veneau la împărat să li se facă judecată? Nu-i așa că se părea să fie binecuvântare? Urmărește atent cum li se adresa el și cum le acorda cinste și le promitea să le facă dreptate. Dar ce s-a întâmplat în realitate? El îi manipula pe oameni astfel și a reușit să-i atragă în uneltirea pe care a făcut împotriva tatălui său, David, și i-a făcut pe toți părtași ai aceeași crime și ai consecințelor care au venit după ea. Iată un exemplu de om care a ieșit dis-de-dimineață ca să binecuvânteze pe aproapele său, dar care nu urmărea binecuvântarea, ci doar manipula ca să-i folosească pe oameni în scopurile sale rele. Nu ai pățit și tu așa? Nu ești cumva un om care cazi pradă ușoară celor ce știu să te măgulească cu lingușeli și, sub pretext de binecuvântare, te fac să te prinzi în plasa lor? Am văzut conducători care procedează astfel și mulți de aceștia sunt în rândurile politicienilor, dar nu numai. Păzește-te de astfel de conducători și fii înțelept ca să vezi deosebirea când cineva îți vrea binele sau doar te măgulește cu lingușeli, ca să te folosească în planurile lui rele. Vezi ca nu cumva acea binecuvântare pe care o auzi de pe buzele lui să fie ceva care se va întoarce cu blestem pentru tine și pentru alții.

2. Cazul lui Hușai (2 Samuel 16:15-19)

Absalom a reușit să manipuleze mult popor și, fiind un om rău și viclean, s-a răsculat împotriva tatălui său, David, și a vrut să-i ia viața. Când David fugea din Ierusalim, a venit la el Hușai, un foarte bun prieten al său. David l-a trimis pe Hușai înapoi la Absalom ca să nimicească sfaturile rele ale lui Ahitofel. Hușai, fiind un om înțelept și iscusit, a aplicat aceeași strategie a lui Absalom ca să nimicească sfaturile lui Ahitofel și ca să-i aducă înfrângerea fiului răzvrătit al împăratului și să salveze viața și împărăția lui David. Să urmărim atent cum a vorbit Hușai când a venit la Absalom:

Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era şi el cu Absalom. Când a ajuns Huşai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!” Şi Absalom a zis lui Huşai: „Iată cât de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?” Huşai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel, şi cu el vreau să rămân. De altfel, cui îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, aşa îţi voi sluji şi ţie.” (2 Samuel 16:15-19)

Hușai l-a binecuvântat pe Absalom, dar aceea nu a fost o binecuvântare sinceră, ci una pe care dorea Absalom să o audă pentru că făcea tot efortul să fie plăcut poporului și să atragă pe cât mai mulți de partea lui și împotriva tatălui său David. Binecuvântarea lui Hușai a fost o cursă în care Absalom s-a prins și în cele din urmă, Dumnezeu l-a ajutat pe Hușai să nimicească sfatul lui Ahitofel și să-i aducă înfrângere răzvrătitului Absalom și biruință împăratului David. Felul cum a procedat Hușai a fost parte din iscusința militară a lui David și cu ajutorul lui Dumnezeu a reușit, dar s-a întâmplat ca în Proverbe 27:14 –  binecuvântarea lui Hușai a fost ca un blestem pentru Absalom și el a căzut în ea.

3. Cazul lui Ahab (1 Împărați 22)

Ahab a fost unul din cei mai răi împărați ai lui Israel și când a reușit să se împrietenească cu Iosafat, împăratul lui Iuda, l-a invitat și chiar l-a manipulat ca să-l folosească pentru a-și recuceri de la Sirieni cetatea Ramotului din Galaad. Iosafat, fiind un om cu frică de Dumnezeu, a cerut lui Ahab să întrebe de Domnul prin proroci cu privire la această acțiune militară. Ahab a adunat toți prorocii care îi vorbeau pe plac și ei toți l-au binecuvântat într-un glas, vestindu-i izbândă în această ofensivă militară. A simțit împăratul Iosafat că prea unanim vorbesc toți prorocii, binecuvântându-l pe Ahab și, pe semne, că s-o fi gândit la Proverbe 27:14 când a întrebat dacă nu mai este vreun alt proroc. Ahab a spus că mai este unul, Mica, dar el nu vestește decât ceea ce este rău și Iosafat a insistat să fie adus și Mica să prorocească. Și ce credeți, Mica, știind că Ahab își aduce doar proroci care îi vorbesc lui pe plac, i-a imitat în bătai de joc pe acei proroci și i-a vorbit pe plac lui Ahab. Dar a făcut-o suficient de sarcastic ca să fie sigur Ahab că nu este adevărul, ci ceea ce vrea el să audă. De aceea, Ahab l-a pus să jure că spune adevărul și atunci Mica i-a dat adevărul pe față. Aceasta l-a costat mult. Unul din prorocii care îl lingușeau pe împărat a venit și l-a lovit pe prorocul Mica, iar împăratul Ahab l-a băgat la închisoare și a mers la război, unde Dumnezeu i-a adus moarte împăratului . Aceasta este o altă foarte bună ilustrație a ceea ce înseamnă să binecuvântezi pe aproapele tău de dimineață și se vede foarte bine diferența între binecuvântarea prorocilor mincinoși și avertizarea  sinceră și adevărată dată de Mica “dis-de-dimineață”, adică, înainte ca să se întâmple lucrurile.

4. Cazul lui Hanania (Ieremia 28)

Prorocul Ieremia a prorocit poporului Israel despre nenorocirile care venau din partea Babilonului, însă nu era ascultat nici de împărați și nici de popor și toate profețiile lui erau disprețuite. Ca să-i facă pe cei din Israel conștienți cu privire la pericolul asupririi Babiloniene care venea peste ei, prorocul Ieremia purta un jug de lemn. În una din zile, prorocul mincinos Hanania, pe când era în Casa Domnului, a prorocit fals și a zis că peste doi ani se vor întoarce înapoi din robia babiloneană și împăratul, și poporul și că vor fi aduse înapoi și vasele din casa Domnului. Această “binecuvântare dis-de-dimineață” a prorocului Hanania era o urâciune înaintea lui Dumnezeu, pentru că insufla poporului o încredere mincinoasă și a ajuns un blestem pentru popor, pentru că ei s-au încrezut în cuvintele lui Hanania și au nesocotit chemarea lui Ieremia la pocăință – unica lor șansă de supraviețuire și de izbăvire de robia babiloniană care venea peste ei.

5. Cazul lui Irod (Faptele Apostolilor 12:20-23)

Iată și un caz din Noul Testament, când binecuvântarea aproapelui dis-de-dimineață a fost ca și un blestem pentru cel spre care a fost îndreptată.

Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el; şi, după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara lor se hrănea din ţara împăratului. Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc şi le vorbea. Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi. (Faptele apostolilor 12:20-23)

Vezi cum “binecuvântarea” lingușitoare a poporului a fost o cursă blestemată în care îngâmfatul Irod a căzut? Și acum, să ne întoarcem din nou la acel proverb care spune că “binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineață este privită ca un blestem”. De ce? Pentru a ne face pe fiecare din noi atenți și ca să ne punem întrebări cu privire la cei ce ne binecuvântează cu glas tare dis-de-dimineață, adică, înainte să fie vizibile rezultatele. Să ne întrebăm dacă aceasta este o dorință sinceră și o rugăciune sinceră a lor la Dumnezeu pentru noi, sau acești oameni au planuri ascunse și prin aceste “binecuvântări” vor să ne câștige de partea lor ca să ne manipuleze și să ne folosească în scopurile lor murdare și josnice. Nici într-un caz nu vrea să spună Cuvântul lui Dumnezeu că nu trebuie să primim binecuvântările de dimineață sau că nu trebuie să binecuvântăm pe cineva dis-de-dimineață. Prin acest proverb suntem învățați să fim oameni cu discernământ și să facem deosebire între adevăratele și falsele binecuvântări și să ne purtăm cu înțelepciune. Așa să ne ajute Dumnezeu.