Călătorie cu familia prin Codri

După ce vara trecută am făcut o călătorie cu familia pe jos de la Chişinău la Hânceşti, pe traseul principal, anul acesta am hotărât să facem din nou o călătorie cu familia, tot pe jos, dar să mergem prin codri. Iniţial planificam să mergem de la şoseaua Poltava, prin satul Ulmu şi să ajungem până la Lăpuşna. Am plecat dimineaţa devreme cu maşina spre acel loc, dar pentru că nu am văzut indicatorul ca să mergem la Ulmu, am ajuns în satul Stejăreni şi am ales să întrăm acolo în Cordi şi să ne urmăm drumul. Mulţumim mult lui Radu Blendarencu care ne-a adus cu maşina până acolo.

Drumul era deosebit de frumos prin pădure, mai ales dimineaţa tare.

Daniel, fiul nostru mai mic, s-a distrag grozav urcând prin copaci.

Când oboseam, ne odineam puţin.

Unii îşi găseau condiţii mai alese…

Apoi, iar la drum.

După ce am mers mai mult de patru ore prin pădure, am reuşit să ne rătăcim şi foarte mare ne-a fost bucurie când am ajuns la capătul pădurii şi am ieşit la satul Horodca.

Ni s-a spus că în satul Horodca sunt în jur de 100 de locuitori şi au doar şcoală primară. Interesant este că sunt alături doua sate cu aceeaşi denumire, Horodca. Un sat este în raionul Hânceşti, iar celălalt în raionul Ialoveni.

De la Horodca am hotărât să ne ridicăm pe dealul care desparte Horodca şi Drăguşenii şi să mergem pe marginea pădurii. Când ridicam dealul, am ajuns prin nişte râpi foarte mari, dar deosebit de frumoase, ca în poveste şi le-am cucerit pe toate.

Am luat masa…

Şi apoi am dormit puţin.

Când ne-am continuat drumul, la marginea pădurii am găsit un pom cu prune foarte gustoase.

Am mai mers puţin…

Şi am ajuns la  o stână…

Acolo am fost serviţi cu apă proaspătă…

Iar noi, aşa cum am făcut cu toţi oamenii pe care i-am întâlnit în cale, am lăsat şi oamenilor de la stână ceva materiale cu mesajul Evangheliei.

Apoi, ne-am continuat drumul nostru prin locuri deosebit de frumoase.

>

Împreună cu soţia, mergând pe acest drum frumos, ne aminteam cu multă plăcere de copilăria noastră la Lăpuşna.

Bine mai era să mergem desculţi pe acel drum.

Când eram la distantă de vreun kilometru de iazul de la Bobeica, ne-a prins o ploaie puternică şi ne-a udat până la piele.

Danu şi Tica au spus, însă, că aceasta a fost cea mai plăcută parte a călătoriei noastre, să mergem prin ploaie.

Ne bucurăm de prietenul şi ucenicul nostru Alexei Tentiuc care ne-a căutat şi a venit cu maşina după noi la Bobeica.

Astfel, de acolo, am mers cu maşina până la Lăpuşna.

Dacă nu ne prindea ploaia, ne mai rămânea să mergem 12 km care i-am fi făcut în 2-3 ore. În total, în acea zi am făcut în jur de 35-40 km şi a fost deosebit de interesant. Am avut un timp foarte plăcut cu familia noastră şi am admirat frumuseţea ţării noastre pentru care mulţumim lui Dumnezeu. Am rămas aşa de încântaţi că abia aşteptăm ocazia să mai facem o astfel de călătorie.