Biserica văzută prin ochii Mântuitorului

Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, ne-a dat cartea Apocalipsa ca să ne facă cunoscut lucrurile care se vor întâmpla în curând (Apocalipsa 1:1) și ca să fim fericiți, citind, ascultând și păzind lucrurile scrise în această carte (Apocalipsa 1:3). Referindu-se la problemele cu care se confruntau bisericile din Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea, Domnul Isus Se adresează tuturor bisericilor (fiecare mesaj către cele șapte biserici se sfârșește cu îndemnul: Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul…), învățându-ne cum să fim biruitori, ca să putem moșteni cele pregătite de Dumnezeu pentru sfinți! Primele trei capitole din cartea Apocalipsa ne arată cum trebuie să acționeze bisericile locale când se confruntă cu diferite probleme interioare sau exterioare. Domnul Isus, care are totul în control (ține în mâna dreaptă șapte stele, care sunt îngerii celor șapte biserici din Asia) și cunoaște starea fiecărei biserici, (umblă în mijlocul celor șapte sfeșnece de aur, care sunt cele șapte biserici locale) mustră, învață, avertizează și încurajează bisericile.

Hristos și cele 7 Biserici din Asia

Cum trebuie să fie biserica locală, reieșind din mesajele Domnului Isus către cele șapte biserici din Asia?

1. Biserica trebuie să rămână în dragostea dintâi!

Ce înseamnă aceasta? Privind la biserica primară, înțelegem că dragostea dintâi se manifestă în atitudinea față de Dumnezeu, de Cuvântul lui Dumnezeu, față de credincioși și față de necredincioși. Primii creștini stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii, în rugăciune (Fapte 2:41-47), ascultau mai mult de Dumnezeu decât de oameni (Fapte 5:27-42), erau o inimă și un gând și nimeni nu ducea lipsă de nimic (Fapte 4:32-35). Ca și rezultat, ei “…erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi.” (Fapte 2:47). Privind la biserica din Efes (Apocalipsa 1:1-7), ne dăm seama că starea ei era bună: avea fapte, se ostenea cu răbdare, nu suferea pe cei răi și învățăturile mincinoase, cu răbdare a suferit din pricina Numelui Domnului Isus și nu a obosit. Domnul Isus mai menționează un lucru bun care îl aveau: urau faptele Nicolaiților, care pentru câștig mârșav duceau în rătăcire pe copiii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Domnul Isus are ceva împotriva lor: ei au părăsit dragostea dintâi! Îndemnul pentru această biserică este să-și amintească unde au căzut, adică ce a dus la părăsirea dragostei dintâi și a zelului de altădată, să se pocăiască și să stăruiască, ca la început în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii, în rugăciune ca Domnul să poată adăuga suflete noi la biserică!

2. Biserica nu trebuie să se teamă de suferință, ci să rămână credincioasă până la moarte (Apocalipsa 2:8-11)!

Credincioșii trebuie să se teamă mai mult de Dumnezeu decât de oameni și de moarte! Liderii bisericii trebuie să încurajeze credincioșii să fie supuși autorităților, dar când vor avea de ales între a asculta de Dumnezeu sau de autorități, să aleagă ascultarea de Dumnezeu, chiar dacă aceasta i-ar costa viața. Liderii bisericii nu trebuie să bage frica în oameni, ci să-i încurajeze la suferință până la moarte, știind că Domnul Isus, care a fost mort și acum este viu în vecii vecilor, are putere asupra Morții și asupra Locuinței Morții (ține cheile Morții și a Locuinței Morților) și, celor care Îi vor fi credincioși până la moarte, le va da cununa vieții și nu vor fi vătămați de moartea a doua, care este iazul ce arde cu foc și cu pucioasă pregătit pentru diavol și îngerii lui și unde vor fi aruncați toți oamenii a căror nume nu au fost găsite în cartea vieții (Apocalipsa 20:11-15).

3. Biserica trebuie să vegheze și să confrunte pe cei care aduc învățătură străină în biserică

Starea bisericii din Pergam (Apocalipsa 2:12-17) în general era bună, dar aveau printre ei câteva persoane care țineau învățătura Nicolaiților, care pentru un câștig mârșav duceau în rătăcire pe robii lui Dumnezeu. Domnul Isus avertizează biserica că, dacă nu vor confrunta ei pe acești oameni, va veni El și se va război cu cei ce țin învățătura Nicolaiților. Totuși, Domnul Isus dorește ca biserica să ia atitudine față de oamenii care aduc învățătură greșită în biserică și să-i confrunte cu Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și lucrător.

4. Biserica trebuie să confrunte păcatul din mijlocul ei

Starea bisericii din Tiatira (Apocalipsa 2:18-29) în general era bună: avea fapte, dragoste, credință, slujire, răbdare, creștere (faptele de pe urmă erau mai multe decât cele dintîi), dar Domnul Isus avea împotriva ei faptul că nu confrunta pe Izabela, care trăia în păcat și învăța și amăgea pe robii Domnului să se dedea la curvie și să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. Domnul pedepsește păcatul, dar este de datoria noastră să-i confruntăm pe cei care, fiind membri de biserică, trăiesc în păcat.

5. Biserica locală trebuie să vegheze și să se cerceteze dacă ține învățătura Domnului Isus așa cum a primit-o și dacă faptele ei sunt desăvârșite înaintea lui Dumnezeu, dacă nu cumva lucrările pe care le face sunt rezultatul eforturilor proprii 

Despre biserica din Sardes (Apocalipsa 3:1-6) Domnul Isus spune că-i merge vestea că trăiește, dar este moartă. Ei aveau activități, lucrări care făceau să le meargă vestea că sunt o biserică vie. Totuși, Domnul Isus le spune că nu a găsit faptele lor desăvârșite înaintea lui Dumnezeu și că ceea ce au ei este pe moarte. Soluția este să-și amintească învățătura pe care au primit-o, să o țină și să se pocăiască. Toată Scriptura ne învață că mântuirea este prin credință, nu prin fapte, iar faptele sunt rodul credinței: Dumnezeu ne-a zidit în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit mai dinainte ca să umblăm în ele (Efeseni 2:8-10). Ceea ce ne dă viață este legea Duhului de viață în Hristos Isus, care ne eliberează de legea păcatului și a morții (Romani 8:1-9). Noi căpătăm biruința încă aici pe pământ. Câțiva din biserica din Sardes, deja, erau biruitori: despre ei Domnul Isus spune că vor umbla cu El îmbrăcați în haine albe, fiindcă sunt vrednici. Această făgăduință este pentru fiecare biruitor.

6. Biserica nu trebuie să se lase înșelată de cei care sunt pe calea pierzării și care caută să convingă pe creștini că numai ei pot avea parte de mântuire

Biserica din Filadelfia (Apocalipsa 3: 7-13) avea puțină putere, dar ceea ce contează este că au păzit Cuvântul Domnului și nu au tăgăduit Numele Lui. Biserica trebuie să creadă făgăduințele Domnului Isus, care este Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel care ține cheia lui David (cheia Împărăției lui Dumnezeu) și care hotărăște cui să-i deschidă și cui să-i închidă ușa Împărăției.

7. Biserica trebuie să se cerceteze ca să nu se pomenească că se înșală cu privire la mântuirea lor

Biserica din Laodicea (Apocalipsa 3:14-22) credea despre sine că este într-o stare spirituală bună: este bogată, s-a îmbogățit și nu știa că de fapt era “ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol” în sens spiritual. Ei căutau cu puterile lor să ajungă la mântuire și nu înțelegeau că numai Domnul Isus îi poate ajuta să ajungă la mântuire. Ei credeau că Îl au pe Domnul Isus, că sunt mântuiți, dar, de fapt, Domnul Isus era încă la ușă și aștepta să I se deschidă ca să intre în inimile lor și să aibă părtășie cu ei: “Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20).

Fiecare din aceste șapte mesaje este adresat unei biserici locale concrete, învățătura este pentru toate bisericile și promisiunile sunt pentru fiecare biruitor! Atunci când liderii bisericilor locale veghează și aplică învățăturile din aceste mesaje, în biserică se creează un context favorabil pentru ca fiecare ucenic să ajungă un biruitor și să moștenească făgăduințele scrise în cartea Apocalipsa:

Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintîi au trecut. “ Celce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt vrednice de crezut şi adevărate.” Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua. (Apocalipsa 21:1-8)

 

Articole recomandate: