Întrebare:
Doresc să aflu ce scrie în Biblie despre purtatul cerceilor, dar mai ales despre bărbaţii care poartă cercei? Cum să reacţionezi când un frate de credinţă şi-a făcut găuri în urechi? El este prietenul meu cel mai bun şi nicicum nu vreau să-l judec, dar îmi vine greu să fiu de acord cu el că nu este nimic rău în aceasta. Vă mulţumesc anticipat.
Unii au folosit cerceii pentru închinare la idoli
După ce Simeon şi Levi în mânia lor care a fost prea turbată şi în furia lor care a fost prea sălbatică au omorât pe locuitorii Sihemului răzbunându-se pentru necinstirea sorei lor Dina, tatăl lor Iacov se aştepta că locuitorii ţării se vor strânge şi-i vor nimici. Atunci…
Dumnezeu a zis lui Iacov: „Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo şi ridică acolo un altar Dumnezeului care ţi S-a arătat când fugeai de fratele tău, Esau.” Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curăţaţi-vă şi schimbaţi-vă hainele, ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care m-a ascultat în ziua necazului meu şi care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.” Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini care erau în mâinile lor şi cerceii pe care-i purtau în urechi. Iacov i-a îngropat în pământ sub stejarul de lângă Sihem. (Geneza 35:1-4)
Printre slujitorii lui Iacov erau oameni diferiţi şi aveau şi zei, sau idoli diferiţi la care se închinau. Iacov le-a spus să scoată din mijlocul lor dumnezeii străini, dar vedem că ei au dat lui Iacov nu doar dumnezeii (idolii) străini ci au dat şi cerceii pe care-i purtau în urechi, fapt care confirmă că cerceii tot erau un element care făcea parte din închinarea lor idolatră. Atenţie însă, să nu fim printre cei care scot un text din context şi fac din el pretext pentru a da orice interpretare le place lor. Să vedem tot ce spune Sfânta Scriptură cu privire la cercei…
Cuvântul tradus aici în limba română este ebraicul נֶזֶם (neh’-zem) şi se referă în deosebi la cerceii care sunt purtaţi în nas, dar şi în acest text şi în altele se specifică când se referă la cei care sunt purtaţi la urechi.
Cercei de aur donaţi pentru confecţionarea idolului
Următoarea menţiune despre cercei o găsim în Biblie în cartea Exodul, când Moise se suise pe muntele lui Dumnezeu ca să primească tablele legii…
Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: „Haide! fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut.” Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine.” Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron. El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.” (Exodul 32:1-4)
De data aceasta, cerceii erau purtaţi de femeile din poporul lui Dumnezeu şi nu aveau nimic a face cu idolatria până la acel moment, însă, la cererea lui Aaron, poporul care s-a îndepărtat de Dumnezeu a donat cerceii ca să fie confecţionat din aurul lor un idol. Ar fi o mare greşeală de interpretare şi forţare a textului să spunem că cerceii au pricinuit idolatria. Nicidecum. Au fost solicitaţi de Aaron cerceii din pricina aurului lor. Mai vedem în acest text că cercei erau purtaţi de femei pentru că Aaron le-a spus să scoată cerceii din urechile nevestelor lor.
Cercei de aur închinaţi lui Dumnezeu
Nu doar pentru închinarea la idoli au fost folosiţi cerceii celor din poporul lui Dumnezeu. După ce Moise a primit poruncile pentru facerea corului întâlnirii şi după ce a comunicat poporului acest mesaj…
Toată adunarea copiilor lui Israel a ieşit dinaintea lui Moise. Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea Cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru veşmintele sfinte. Au venit îndată bărbaţii şi femeile, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care-l închinase Domnului. (Exodul 35:20-22)
Acestea erau articole scumpe şi în dorinţa lor să se închine lui Dumnezeu, oamenii au arătat un mare zel şi au adus orice fel de bijuterii de aur aveau. Apropo, astfel aflăm şi noi ce fel de bijuterii din aur erau folosite la acea vreme şi anume: belciuge de nas pentru care este folosit un alt cuvânt ebraic şi anume חָח חָחִי (khawkh) şi se referă la inele care erau prinse în nas sau la buze, inele, cercei, salbe.
Cerceii ca şi trofeu de război închinaţi Domnului
Când s-au întors de la răzbunarea Domnului împotriva Madianiţilor…
Căpeteniile oştirii, căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, s-au apropiat de Moise şi i-au zis: „Robii tăi au făcut socoteala ostaşilor care erau sub poruncile noastre şi nu lipseşte niciun om dintre noi. Noi aducem deci ca dar Domnului, fiecare ce a găsit ca scule de aur, şi anume: lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.” Moise şi preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste scule lucrate în aur. Tot aurul, pe care l-au adus Domnului căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat, cântărea şaisprezece mii şapte sute cincizeci de sicli. Oamenii din oaste au păstrat fiecare pentru sine prada pe care o făcuse. Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie şi de la căpeteniile peste o sută şi l-au adus în Cortul întâlnirii, ca aducere aminte pentru copiii lui Israel înaintea Domnului. (Numeri 31:48-54)
Toate aceste articole din aur printre care şi cerceii de aur luaţi de la Madianiţi au fost păstrate în Cortul întâlnirii, ca aducere aminte despre această victorie şi despre răzbunarea lui Dumnezeu împotriva vrăjmaşilor copiilor Săi.
Dumnezeu a împodobit-o pe Israel cu cercei
În capitolul 16 din cartea prorocului Ezechiel, Dumnezeu compară relaţia Sa cu Israel cu dragostea unui bărbat pentru soţia sa. Este bine să citez textul de la începutul capitolului până vom ajunge la locul unde sunt menţionaţi şi cerceii:
Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, arată Ierusalimului urâciunile lui! Şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către cetatea Ierusalimului: „Prin obârşia şi naşterea ta eşti din ţara canaaniţilor; tatăl tău era amorit, şi mama ta, hetită. La naştere, în ziua când te-ai născut, buricul nu ţi s-a tăiat, n-ai fost scăldată în apă ca să fii curăţată, nici n-ai fost frecată cu sare şi nici n-ai fost înfăşată în scutece. Ochiul nimănui nu s-a îndurat de tine ca să-ţi facă măcar unul din aceste lucruri, din milă pentru tine, ci ai fost aruncată pe câmp, aşa de scârbă le era de tine, în ziua naşterii tale. Atunci Eu am trecut pe lângă tine, te-am văzut tăvălită în sângele tău şi am zis: „Trăieşte chiar şi în sângele tău!” Da, ţi-am zis: „Trăieşte chiar şi în sângele tău!” Te-am înmulţit cu zecile de mii, ca iarba de pe câmp. Şi ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţe desăvârşită; ţi s-au rotunjit ţâţele, ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot. Când am trecut Eu pe lângă tine, M-am uitat la tine şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am întins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoperit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea! Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sângele de pe tine şi te-am uns cu untdelemn. Ţi-am dat haine cusute cu fir şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire şi te-am îmbrăcat în mătase. Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări la mână şi o salbă la gât; ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi şi o cunună minunată pe cap. Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi ai fost îmbrăcată cu in subţire, cu mătase şi cusături cu fir. Ai mâncat floarea făinii, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţe desăvârşită, ba ajunseseşi chiar împărăteasă. Ţi s-a dus vestea printre neamuri pentru frumuseţea ta; căci era desăvârşită de tot, datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul Dumnezeu. (Ezechiel 16:1-14)
Dumnezeu se prezintă aici ca un soţ iubitor care, în dragostea mare pe care i-o purta soţiei, a împodobit-o cum a putut şi a găsit mai bine. Deci, toate hainele, lucrurile, mâncarea, inclusiv şi cerceii dăruiţi au fost o frumoasă şi gingaşă manifestare a dragostei.
Cerceii nu sunt menţionaţi în Noul Testament
În cercetările mele nu am găsit să fie menţionaţi specific cerceii în Noul Testament, dar pentru că ei sunt bijuterii, adică podoabe, vă invit să citiţi articolul “Este păcat pentru femei să poarte bijuterii?” scris şi publicat mai înainte pe Moldova Creștină.
În toate aceste texte nu am văzut să fi fost specificat că bărbaţii purtau cercei . Cerceii şi toate bijuteriile sunt folosite de femei pentru a scoate în evidenţă frumuseţea exterioară.