Au fost băieţi de aur…

“Au fost băieţi de aur! Era un băiat tare bun! Noi o să vă ţinem minte! A fost un prieten adevărat! Îmi pare rău, au fost tineri! Vei fi mereu în sufletele noastre! Condoleanţe familiilor Zghibarţă, Timofti, Dubălari!” Zilele acestea am auzit aceste afirmaţii mai mult ca oricînd. Zilele acestea au adus atîta durere în inimile multor familii, prieteni, profesori, colegi. Zilele acestea ne-am oprit încă o dată ca să răsuflăm din greu şi să ne întrebăm a cîta oară: „Ce este viaţa?” Zilele acestea am pierdut un fost coleg de clasă, Eugen Zghibarţă, care şi-a sfîrşit viaţa, alături de alţi doi prieteni de-ai săi într-un tragic accident rutier. Durerea întipărită în inimile şi pe feţele părinţilor, prietenilor, colegilor, vecinilor te provoacă să te opreşti din alergarea fără sens şi să te gîndeşti la viaţă cu adevărat. „Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decît un abur, care se arată puţintel şi apoi piere”, aşa a afirmat Apostolul Iacov în Epistola sa. Aşa afirmăm şi noi, privind la vieţile acestor trei. Mulţi au afirmat că e nemilos ceea ce s-a întîmplat – la numai 19 ani – aveau toată viaţa înainte….
Mi-e atît de greu şi mă doare inima cînd văd tineri, prieteni, colegi purtaţi de valul plăcerilor, beţiei, distracţiilor şi pasiunilor, afirmînd că au toată viaţa înainte să se gîndească la Dumnezeu, la realitate, la veşnicie, la însăşi viaţă. Şi totuşi, cît de greu este să afirmi că mai avem nevoie de aşa lecţii dure ca să ne oprim pe loc, să ne trezim şi să revenim la relaţia cu Creatorul, cu părinţii, cu prietenii…
„Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul lui Fiu, ca oricine crede în El să nu moară, ci să aibă viaţă veşnică”(Evanghelia după Ioan, Biblia). Aceasta este condiţia ideală de a restabili relaţia cu Creatorul şi de a trăi corect şi frumos pe acest pămînt. Robert Byrne a spus „Scopul vieţii este o viaţă cu scop”. Numai o relaţie corectă cu Dumnezeu este ceea ce poate da sens vieţii tale şi o poate împlini cu bucurie, fericire, dragoste şi binecuvîntare.
Trăim vremuri în care lucrurile se inversează în mai multe domenii ale vieţii. Azi sunt mai des întîlnite cazurile cînd părinţii îşi înmormîntează copiii decît invers. Indiferent care ar fi ordinea e bine să punem prioritate pe familiile noastre. „Nu la mormînt le trebuie trandafirii”, spuneau cuvintele unui cîntec. Azi oferă atenţie, interes, ascultare. Mi-amintesc cum cineva spunea: „Eu sunt gata şi acum să-mi dau viaţa pentru soţia mea, dar mi-e aşa de greu să mor zilnic faţă de micile neînţelegeri şi să cedez”. Învaţă să preţuieşti la timp familia ta, nu atunci cînd e prea tîrziu!
Prietenul este acela care cunoaşte cîntecul inimii tale şi poate să ţi-l cînte cînd ai uitat cuvintele. Dacă poţi să ţii pe cineva de mînă, să-l îmbrăţişezi sau doar să-l baţi pe umăr, bucură-te, nicioadată nu te vei simţi singur. Fă-ţi timp şi pentru prieteni, în ordinea priorităţilor, pentru că sunt tineri care uită de familie şi investesc mai mult timp în prieteni. Spune azi „Te iubesc, ţin la tine, mulţumesc pentru prietenia ta!”, pentru că timpul potrivit este AZI.
Alfred Souza spunea: „Mult timp am avut impresia că viaţa mea va începe în curînd, adevărata mea viaţă! Dar mereu aveam greutăţi de înfruntat, mereu ceva de rezolvat, o încurcătură care cerea timp, datorii încă nerezolvate. După aceea, viaţa ar fi început. În fine, am înţeles că aceste obstacole sunt viaţa”. Fericirile şi bucuriile vieţii nu sunt destinate călătoriei, sunt chiar călătoria. Deci, călătoreşte fericit, avînd o relaţie corectă şi frumoasă cu Dumnezeu, cu familia, cu prietenii şi cu cu toţi cei din jur.

Articole recomandate: