Am obosit! Pot să renunț?

Știi acel moment când, deși treci prin momente dificile, în lume sunt atâtea crize, tu te implici din toată inima în lucrarea Domnului, faci lucrare după lucrare, ai succes după succes, nu obosești deloc și poți continua așa la nesfârșit? Nu? Chiar nu îți amintești un astfel de moment? Nici eu!

Adevărul este că suntem oameni, și vrem noi sau nu, suntem limitați, obosim și suntem tentați să renunțăm. Dar la fel de adevărat este că nu suntem singuri. Iar acest material are menirea de a-ți readuce aminte câteva adevăruri importante și de a te încuraja să nu cedezi oboselii și să nu renunți.

La Galateni 6:9 ni se spune:

„Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”.

Intenția acestui verset pare exprimată în zicala noastră populară: „Nu vă înecați ca țiganul la mal” (este o expresie, nu o considerați o discriminare) – pentru că exact atunci când ești mai aproape de a culege roada, ești ispitit să renunți. Câte binecuvântări nu a ratat și poporul Israel, doar pentru că și-a pierdut răbdarea chiar înainte de a primi biruința?! Voi, toți cei care lucrați cu rânvă pentru Domnul și care poate ați obosit deja și vă gândiți să renunțați, nu uitați că Dumnezeu ne făgăduiește o recoltă la timpul potrivit. Iar Dumnezeu se ține mereu de făgăduințele făcute. Răsplata va veni negreșit la timpul potrivit.

Este omenește să obosim în facerea binelui și în lucrarea Domnului, iar Dumnezeu cunoaște și aceste detalii, de aceea ne-a lăsat îndemnuri și mângâieri prețioase la acest subiect:

1Cor. 15:58 „De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.”

Evrei 12:3 Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentruca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

Iacov 5:7 Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. (şi apoi pământul îi rodeşte şi strânge o recoltă)

Evrei 6:10-12 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, cari aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi. Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaş râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde, aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.

Evrei 10:35 Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!

Isaia 49:4 Şi Eu Mă gândeam: ,Degeaba am muncit, în zădar şi fără folos Mi-am istovit puterea.’ Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu.

Deci, dragii mei, truda noastră nu este în zadar, inutilă şi la vremea stabilită de Dumnezeu, va aduce roade. Un proverb olandez spune că Dumnezeu nu plăteşte cu ziua, ci la urmă. În Ziua de pe urmă. Nu uitați că chiar dacă sunteți obosiți (și e normal să fie așa uneori), Dumnezeu vă oferă încurajarea de a continua prin aceea că binele pe care-l faceţi (în oricare din locurile unde slujiţi: în familie, în Biserică, la vamă cu refugiații) nu este în zadar, nu va rămâne neroditor şi negreşit veţi culege roadă în urma lui. Nu încetaţi în a-l face.

Chiar dacă momentan experimentaţi epuizare fizică şi spirituală, să nu uitaţi că jertfa voastră nu este zadarnică. La vremea potrivită veţi culege roadă, și nu puțină, dacă nu veţi cădea de oboseală.
Nu uitați, dacă ați obosit, odihniți-vă, dar nu renunțați!