Cum să cunoşti dacă trebuie sau nu să te căsătoreşti? (1 Corinteni 7:25-40)

0
2681

Când este vorba despre a fi sau a nu fi căsătorit, Apostolul Pavel a spus: “Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are dela Dumnezeu darul lui: unul într’un fel, altul într’altul.” (1 Corinteni 7:7) Deci, a fi căsătorit este un dar şi a nu fi căsătorit nu este o tragedie ci tot un dar. Pavel nu era căsătorit. Cum poţi şti care este darul sau chemarea ta: să te căsătoreşti sau să rămâi necăsătorit sau necăsătorită? În acest articol vom vedea răspunsul care ni-l va da Dumnezeu. La prima vedere se pare că Pavel este împotriva căsătoriei şi caută să motiveze pe cititori să rămână necăsătoriţi. Autorul spune că zice aşa nu pentru ai prinde într-un laţ, ci pentru binele lor. La început el prezintă anumite realităţi desrpre căsătorie şi apoi situaţii cînd cineva trebuie să se căsătorească şi situaţii când căsătoria nu trebuie să aibă loc.

1. Realităţile despre căsătorie care trebuie luate în consideraţie sunt următoarele:

  • Condiţiile dificile care erau la vremea scrierii epistolei sau pot fi în altă perioadă. Pavel începe astfel “Cît despre fecioare, n’am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat dela Domnul harul să fiu vrednic de crezare. Iată dar ce cred eu că este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă aşa cum este. (1 Corinteni 7:25-26) Nu cunoaştem specific care era strâmtorarea de atunci, dar se pare că este vorba despre persecuţiile care veneau asupra creştinior în diferite locuri din Imperiul Roman şi care erau aşteptate din zi în zi să ia amploare mai mare şi peste tot. Cunoaştem persecuiile care s-au întâmplat în timpul împăratului Nero. În cazul oamenilor căsătoriţi aceste persecuţii aduceau şi mai multe necazuri afectând pe cei dragi din familie (soţie, soţ sau copii). Iată cum scrie Pavel mai departe: “Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii deslegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pămînteşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ.”(1 Corinteni 7:27-28) Pavel cheamă pe toţi creştinii din acea vreme să realizeze clar realitatea timpurilor în care trăiesc şi a martirajului care poate veni peste ei, şi care a şi venit apoi. Apostolul spune în continuare: ” Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s’a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca şi cum n’ar avea; cei ce plîng, ca şi cum n’ar plînge; cei ce se bucură ca şi cum nu s’ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n’ar stăpîni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s’ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece.”(1 Corinteni 7:29-31)
  • Schimbarea priorităţilor poate fi un rezultat al căsătoriei unui creştin. Ai văzut bărbaţi sau femei care până a se căsători erau preocupaţi de lucrurile sfinte, de propovăduirea Evangheliei şi după căsătorie se scufundă şi preocupă atât de mult de “treburile familiei” încât nu mai au timp nici de biserica, nici de alţii, nici de închinare şi slujire lui Dumnezeu. Nu este bine lucrul aceasta şi Apostolul Pavel caută să avertizeze pe cititori de acest pericol când spune: “Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfîntă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într’un laţ, ci pentru ceeace este frumos, şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.” (1 Corinteni 7:32-35) De altfel, sunt mulţi tineri care nici nu sunt căsătoriţi încă, dar preocuparea de căsătorie şi de viitorul partener este prioritară celei pe care o au pentru o relaţie frumoasă cu Dumnezeu. La aceşti oameni căsătoria va agrava şi mai mult această atitudine şi trebuie să şi-o rezolve de pe acuma. Iar în căsătorie, trebuie să păstrăm priorităţile. La aceasta se referă Pavel când zice: “cei ce au neveste să fie ca şi cun n-ar avea”.
  • Existenţa necesităţii de a se căsători este o altă realitate despre care vorbeşte Apostolul Pavel când spune: “Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vîrstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite. Dar cine a luat o hotărîre tare, şi nu este nevoit ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărît în inima lui să-şi păstreze pe fiică-sa fecioară, face bine.” (1 Corinteni 7:36-37) Chiar dacă pare la prima vedere că fecioara nu avea nici un cuvânt de spus când era vorba să se căsătorească, să nu credem că aşa era în toate cazurile. Este drept că părinţii aveau o mai mare autoritate în acea vreme, dar tot aşa ca şi azi, erau părinţi care respectau alegerile şi libertăţile copiilor şi erau de cei care manipulau sau chiar îi foloseau pe copiii şi căsătoriile lor pentru a-şi realiza planurile proprii. Există şi astăzi mulţi astfel de părinţi. Să nu fii unul din ei. Dar, să ne întoarcem la subiectul nostru, la ce nevoie se referă Pavel când spune că cei necăsătoriţi trebuie să se căsătorească “dacă nevoia o cere aşa”? Răspunsul îl găsim tot în Cuvântul lui Dumnezeu şi tot în acest capitol când zice: “Cu privire la lucrurile despre cari mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.”(1 Corinteni 7:1-2). Dacă o persoană necăsătorită este sub o continuie presiune a dorinţei sexuale, aceasta este o nevoie, sau o necesitate care poate fi împlinită doar într-un singur cadru – căsătoria. Acea persoană trebuie să se căsătorească. Căsătoria nu este soluţia cea mai bună pentru el sau ea, ci să înveţe aşi înfrâna şi controla această dorinţă. Prezenţa acestei dorinţe care se cere controlată şi înfrânată este un dar tot aşa cum lipsa acestei dorinţe este un dar. Apostolul Pavel a zis aşa despre aceasta: “Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine (necăsătoriţi); dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.” (1 Corinteni 7:7) Nu va fi fericit în căsătoria sa bărbatul sau femeia care se căsătoreşte doar pentru motivul împlinirii dorinei sexuale.

2. Trebuie să te căsătoreşti dacă eşti permament sub presiunea dorinţei de a te căsători. Cuvântul lui Dumnezeu scrie:

Dacă crede cineva că este ruşinos pentru fata lui să treacă de floarea vîrstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se mărite. (1 Corinteni 7:36)

Am explicat mai sus care este această nevoie şi dacă eşti sub presiunea acestei dorinţe alege să te căsătoreşti, dar cum am spus, nu doar din motivul acesta, sau după acest criteriu. Învaţă să te înfrânezi. Aceasta îţi va fi de mare folos totdeauna şi te va face statornic şi fericit în viaţă. S-ar putea să-mi spui că mă contrazic eu ori se contrazice Sfânta Scriptură. Nicidecum! Chiar mai mult, Sfâna Scriptură spune:

Nu eşti legat de o
nevastă? Nu căuta nevastă. (1 Corinteni 7:27)

De ce aşa? Pentru că Dumnezeu este Cel ce aduce pe o femeie la cel ce va deveni soţul ei şi Domnul face aceasta prin dragostea care o pune în ambele inimi, a bărbatului şi a femeii. Această dragoste îi atrage unul la altul pentru a se căsători. Acelaşi apostol Pavel care vorbeşte aici despre căsătorie şi parcă, la prima vedere, ar încerca să-i convingă pe cititori să nu se căsătorească, tot el spune în Epistola I către Timotei aşa:

O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n’aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decît un singur bărbat; să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună. Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti: pentrucă atunci cînd le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou, şi se fac vinovate de faptul că îşi calcă credinţa dintîi. Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă; şi nu numai că sînt leneşe, dar sînt şi limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit. Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea protivnicului niciun prilej de ocară, căci unele s’au şi întors să urmeze pe Satana. (1 Timotei 5:9-15)

Potrivit legământului care l-am încheiat cu Domnul Isus, noi, creştinii, trebuie să ne îngrijim unii de alţii. De aceea, în biserica primară era o listă a văduvelor care se aflau la întreţinerea bisericii. Apostolul Pavel spunea că în lista aceasta puteau să fie înscrise doar femei după 60 de ani, care nu mai pot face faţă singure nevoilor personale  dar care s-au îngrijit şi de nevoile personale şi de nevoile altora pe parcursul vieţii lor. Erau însă şi văduve tinere, care în dorinţa lor să fie la întreţinerea materială a bisercii, se cereau înscrise în acea listă a văduvelor. Pavel spune lui Timotei să nu le accepte din două motive: pentru că din moment ce vor avea sprijinul acesta vor umbla din casă în casă şi se vor ţine de nimicuri, iar al doilea motiv este presiunea dorinţei sexuale la care vor să se supună aceste femei şi care le poate facă apoi  “să se întoarcă şi să urmeze pe Satana”.  De aceea, Pavel spune că pentru aceste femei este bine să se căsătorească, să aibă copiii şi să fie gospodine la casele lor.

3. Nu trebuie să te căsătoreşti dacă ai toată libertatea să fii necăsătorit şi nu te afli sub nici un fel de presiune.

Dar cine a luat o hotărîre tare, şi nu este nevoit ci este slobod să lucreze cum vrea, şi a hotărît în inima lui să-şi păstreze pe fiică-sa fecioară, face bine. (1 Corinteni 7:37)

Nu trebuie să facem o virtute nici din a fi căsătorit şi nici din a fi necăsătorit. Pe parcursul secolelor, a fost această tendinţă în biserică să facă virtute din a fi necăsătorit (celibatul, mănăstirile, etc.) Nu schimbă aceasta poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu şi nu ne face mai sfinţi sau mai puţin sfinţi. Pe de altă parte, laicii şi cei necăsătoriţi au o altă tendinţă de a compătimi pe cei necăsătoriţi, ca şi cum ar fi o tragedie să rămâi în afara căsătoriei. Nu este aşa. Scriptura spune chiar că este bine. Deci, nu fă din faptul că nu eşti căsătorit nici virtute şi nici tragedie. Iar când vorbeşti cu alţii la acest subiect, nu-i face prin cuvintele care le spui să se simtă rău nici cei căsătoriţi, nici cei necăsătoriţi.

Dumnezeu să ne ajute să trăim pentru El şi să-I slujim cu toată dedicarea, indiferent de starea noastră maritală şi să avem aceiaşi împlinire în inimă fie căsătoriţi, fie necăsătoriţi. Izvorul împlinirii noastre să fie Dumnezeu.