A șaptezecea săptămână din vedenia lui Daniel

Întrebare cu privire la a șaptezecea săptămână din vedenia lui Daniel (Daniel 9:24-27):

De ce ultima săptămână din profeția celor 70 de săptămâni ați transferat-o pentru timpul sfârșitului?

a șaptezecea săptămână a lui Daniel

 

În interpretarea prorociilor este foarte important să avem în vedere tot planul lui Dumnezeu, după cum și apostolul Petru ne îndeamnă în prima sa Epistolă:

Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt. (1 Petru 1:20-21)

În ce privește prorocia despre cele 70 de săptămâni de la Daniel 7:24-27, trebuie interpretată în contextul ei.  Trebuie să luăm în considerație împrejurările în care a primit Daniel această vedenie și ce descoperiri a mai avut el până la acel moment (Daniel 2, 7 și 8), dar și cele avute mai târziu (Daniel capitolele 10 la 12).

Contextul în care Daniel a primit această descoperire

Daniel a avut această vedenie în anul dintâi a împăratului Dariu medul, adică în anul 539 î. H., după ce a văzut din cărți că Dumnezeu a rânduit 70 de ani de robie pentru Israel și acum imperiul Babilon căzuse și Daniel se roagă pentru restabilirea țării: poporul Israel, pentru Ierusalim și pentru sfântul locaș:

„În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia haldeilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă. (Daniel 9:1-3)

În textul de la  Daniel 9:4-15, Daniel se identifică cu poporul Israel și mărturisește păcatele poporului și Îi dă dreptate lui Dumnezeu, pentru că a fost drept când “s-a îngrijit ca toate aceste nenorociri să vină peste ei”.

Apoi, de la versetul 16 până la 20 Daniel cere îndurarea lui Dumnezeu asupra poporului, Ierusalimului și Templului, bazat pe caracterul lui Dumnezeu și pe promisiunile Lui:

Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. Ascultă, dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească faţa Ta peste Sfântul Tău Locaş pustiit! Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău. (Daniel 9:16-19)

În această rugăciune de cerere Daniel de trei ori repetă “Ascultă!” și din versetele următoare vedem că Daniel nici nu-și sfârșise vorba și Dumnezeu i-a și răspuns la rugăciunea lui, dar într-un fel poate diferit decât s-ar fi așteptat Daniel.

Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu, Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede, în zbor iute, omul Gabriel pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump. Ia aminte, dar, la cuvântul acesta şi înţelege vedenia! (Daniel 9:20-23)

Deci, vedenia cu cele 70 de săptămâni este un răspuns a lui Dumnezeu la rugăciunea lui Daniel pentru poporul Israel, pentru Ierusalim și pentru Templu (Locașul Sfânt). La acel moment când se ruga Daniel, poporul era împrăștiat în tot imperiul Babilonian încă de pe vremea lui Nebucadnețar, Ierusalimul dărâmat după al treilea asediu, inclusiv zidurile și Templul.

Ca răspuns la rugăciunea lui Daniel pentru poporul Israel, Ierusalim și Locașul Sfânt, Dumnezeu îi prezintă pe scurt tot planul pe care îl are pentru poporul Israel, Ierusalim și Locașul Sfânt până la instaurarea Împărăției lui Dumnezeu, despre care i-a descoperit în vedeniile precedente: vedenia lui Nebucadnețar cu chipul cel mare (cap. 2) și vedenia lui cu cele patru fiare (cap. 7), împărăție în care stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor vor fi date poporului Israel (sfinților Celui Preaînalt).

Iată ce știa Daniel despre această ultimă împărăție:

 Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic. (Daniel 2:44)

 Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!” (Daniel 7:27)

Deci, Dumnezeu i-a descoperit lui Daniel mai înainte că va veni o vreme în care va instaura pe pământ Împărăția Sa în care poporul Său Israel va avea stăpânire asupra tuturor împărățiilor și popoarelor, timp în care toate puterile sau guvernele Îi vor sluji și-L vor asculta. Anume despre timpul instaurării acestei împărății îi descoperă Dumnezeu în vedenia cu cele 70 de săptămâni și anume: ce se va întâmpla cu poporul Israel până la instaurarea Împărăției lui Dumnezeu când Dumnezeu “va așeza din nou Împărăția lui Israel” (Fapte 1:6b) “şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci” (Isaia 9:7).

Analiza vedeniei

Pentru început să clarificăm pentru cine sunt hotărâte aceste 70 de săptămâni, de când, până când și ce se va întâmpla în acest interval de timp. Iată textul:

Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.Să ştii, dar, şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.” (Daniel 9:24-27)

Pentru cine sau ce au fost rânduite acele 70 de săptămâni?

  • asupra poporului tău, adică a lui Daniel(Israel)
  • asupra cetății tale sfinte (Ierusalim)

Până când?

  • până la încetarea fărădelegilor,
  • până la ispășirea păcatelor,
  • până la ispășirea nelegiuirii,
  • până la aducerea neprihănirii veșnice,
  • până la pecetluirea vedeniei și prorociei
  • până la ungerea Sfântului sfinților.

Toate acestea sunt hotărâte pentru poporul Israel, adică până la a doua venire a Domnului Isus când va veni să instaureze Împărăția lui Dumenzeu, când Israel va fi mântuit ca și națiune și va primi stăpânire peste tot pământul și Domnul Isus, sămânța lui Avraam (Galateni 3:16), va fi uns ca Împărat peste tot pământul.

Când începe numărătoarea (socoteala)?

  • de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului.

Aceasta s-a întâmplat în 445 î. H. când Neemia primește scrisoarea de la Artaxerxe cu permisiunea de rezidire din nou a zidurilor Ierusalimului (Neemia 2:1-8).

Ce se va întâmpla în aceste 70 de săptămâni?

– 25, până la Unsul (Mesia), Cârmuitorul vor trece 69 de săptămâni, după care El nu va lua Împărăția, ci va fi răstignit:

  • vor trece 7 săptămâni, timp în care înțelegem că cetatea va fi rezidită din nou;
  • apoi vor mai trece alte 62 de săptămâni, timp în care piețile și gropile vor fi zidite din nou și anume în vremuri de strâmtorare: nu vor avea libertate și din istorie știm că în tot acest timp ei au trecut de sub stăpânirea unui imperiu sub stăpânirea altuia;
  • după aceste 62 săptămâni (adică 69 de la darea poruncii pentru rezidirea din nou a Ierusalimului) va veni Unsul (Mesia), Cârmuitorul, dar nu va lua împărăția, fiindcă după aceste 69 de săptămâni:
    • Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic
    • Poporul unui domn care va veni va nimici:
      • cetatea și
      • sfântul locaș: sfârșitul lui (a locașului) va fi ca printr-un potop – este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile.

Din istorie știm că lucrul acesta s-a întâmplat în anul 70 când armata romană în frunte cu Titus a înnăbușit răscoala iudeilor și după un asediu de mai bine de 4 luni, cetatea a fost luată, distrusă și Templul ars (sfârșitul ca printr-un potop). Din cauza că aurul care era în Templu, în timpul incendiului a pătruns între pietre, ostașii romani au dărâmat toate pietrele Templului ca să scoată aurul dintre pietre, așa că nu a rămas piatră pe piatră în Templu. Lucrul acesta a fost prorocit de Domnul Isus înainte de răstignirea Sa:


Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis: „Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” „Învăţătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?”… Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. (Luca 21:5-7, 20-21)

  • ultima săptămână,  a șaptezecea (7 ani)
    • El, domnul care va veni după ce poporul lui va dărâma cetatea și sfântul locaș, va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână;
    • la jumătatea săptămânii
      • face să înceteze jertfa și darurile de mâncare (închinarea la Templu, ceea ce înseamnă că Templul la acel moment va funcționa)
      • și pe aripile urâciunii idolești vine unul care pustiiește,(Urâciunea pustiirii va fi pe aripa Templului – din alte traduceri) până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât;
      • la sfârșitul acestei săptămâni (7 ani) asupra celui pustiit va cădea prăpădul hotărât.

De ce a șaptezecea săptămână am plasat-o la vremea sfârșitului

1. Ceea ce trebuia să se întâmple la încheierea celor șaptezeci de săptămâni nu s-a împlinit încă:

  • Israel nu a fost mântuit ca și națiune
  • În Israel nu a fost adusă neprihănirea veșnică, așa ca țara să fie curățită de idoli și tot poporul să-I slujească doar lui Dumnezeu (Daniel 7:27)
  • Domnul Isus nu a fost uns încă ca și Împărat peste tot pământul, așa cum scrie și în alte prorocii din Sfintele Scripturi, că Domnul va domni la Ierusalim și toate puterile Îl vor sluji și-L vor asculta (Daniel 7:27) și când toți împărații pământului vor veni la Ierusalim să I se închine (Zaharia 14:16-21).

2. Evenimentele descrise la v. 26 se vor întâmpla nu la săptămâna a 69, ci după aceste 69 de săptămâni.

După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile. (Daniel 9:26))

Dacă a șaptezecea săptămână ar fi urmat imediat după primele 69 de săptămâni, atunci evenimentele descrise în v. 26 ar trebui să fie atribuite celei de a șaptezecea săptămână. Dar în șaptezecea săptămână Templul funcționează. Plus că a șaptezecea săptămână începe cu faptul că domnul, care va veni după ce Ierusalimul și Templul vor fi nimicite, va face un legământ trainic cu mulți. Adică s-ar primi că acest domn, care trebuie să vină după dărâmarea Ierusalimului, vine aînainte ca Ierusalimul să fie nimicit, fiindcă Ierusalimul este nimicit nu la sfârșitul săptămânii a 69, ci după aceste 69 săptămâni, adică ar fin în a șaptezecea săptămână, dacă aceasta ar urma imediat după a 69 săptămână. Dar este evident că a șaptezecea săptămână va fi după ce Ierusalimul și Templul vor fi nimicite, lucru care s-a întâmplat în anul 70.

3. Evenimente care trebuiau să se întâmple între săptămâna a 69-a și a 70-a s-au întâmplat la un interval de aproximativ 40 de ani, ceea ce este mai mult de 7 ani, adică o săptămână.

Textul spune clar că după 69 de săptămâni (după 7 și alte 62 de săptămâni):

  • Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic
  • Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și sfântul locaș

Din istorie știm că cetatea și sfântul locaș au fost nimicite în anul 70, adică după aproximativ 40 ani de la răstignirea Domnului Isus. Dacă o săptămână ar fi 7 ani, atunci între aceste două evenimente s-ar mai încadra încă aproape 6 săptămâni. Dar textul spune clar că aceste evenimente se vor întâmpla după 69 de săptămâni, nu la împlinirea celor 69 de săptămâni. La împlinirea celor 69 de săptămâni a venit Unsul ca să ia Împărăția, dar a fost răstignit și nu a avut nimic. Împărăția urmează să o ia la sfârșitul acelor 70 de săptămâni rânduite pentru Israel și Ierusalim, la a doua Sa venire.

Între săptămâna a 69-a și a șaptezecea săptămână este vremea neamurilor, timp în care cetatea va fi călcată în picioare de neamuri:

Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor. (Luca 21:24, continuare la textul citat mai sus din Luca 21)

După ce se va sfârși vremea neamurilor, tot Israelul ca și națiune va fi mântuit după cum a scris apostolul Pavel sfinților din Roma:

Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.” În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută. (Romani 11:25-29)

4. Domnul care încheie un legământ trainic cu mulți la începutul celei de a șaptezecea săptămâni nu va fi contemporan cu generația de oameni ce vor dărâma Ierusalimul și sfântul locaș, ci va veni mai târziu.

La versetul 26 se spune că cetatea și sfântul locaș vor fi nimicite de poporul domnului care urmează să vină și care în ultima, a 70-a săptămână, va face un legământ trainic cu mulți. Descrierea acestui domn se aseamănă cu descrierea ultimului împărat din a patra împărăție și timp de 3,5 ani va asupri pe poporul Israel până va veni Fiul Omului și împărăția a patra va fi nimicită și va instaura  Împărăția lui Dumnezeu, când stăpânirea tuturor împărățiilor de pe pământ vor fi date poporului sfinților:

El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi. Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi.El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţ ii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme. Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!” (Daniel 7:23-27)

5. În a doua jumătate a celei de a șaptezecea săptămână Domnul care va veni va face să înceteze închinarea la Templu și se va așeza în Templu. Domnul Isus spune că aceasta se va întâmpla la vremea sfârșitului, înainte de a doua Sa venire:

 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, „aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi… Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. (Matei 24:14-21, 29-30)

Vedem că Domnul Isus a plasat această a șaptezecea săptămână la vremea sfârșitului, înainte de a doua Sa venire.

Descrirea acestui domn se potrivește foarte bine cornului mic din vedenia cu cele 4 fiare (Daniel 7), care va activa la vremea sfârșitului:

Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit, până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia… El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme. (Daniel 7:21-22, 25)

Apostolul Pavel în 2 Tesaloniceni 2:1-12 la fel scrie că la vremea sfârșitului, înainte de a veni ziua Domnului, se va descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, care se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Arătarea lui se va face cu puterea Satanei, cu semne și minuni. Va fi o lucrare de amăgire pentru cei care nu au primit dragostea adevărului, ca ei să creadă o minciună și să fie osândiți.

După descriere acest domn se potrivește și cu descrierea și activitatea primei Fiare din Apocalipsa 13, careia i se va da să lucreze împotriva lui Dumnezeu și a sfinților 42 de luni, care face 3 ani și jumătate, până la a doua venire a Domnului Isus (Apocalipsa 19).

Vreau să vă recomand să studiați cursul Daniel pentru o înțelegere mai bună a planului lui Dumnezeu pentru poporul Israel.

În articolul „Articole profetice ce țin de vremea sfârșitului” puteți găsi mai multe articole despre vremea sfârșitului.

Articole recomandate: