A fi bun nu costă mult, dar aduce dobânzi mari!

Marcată în noiembrie încă din 1997 și sărbătorită în peste 25 de țări, precum: Australia, Coreea de Sud, Elveţia, Emiratele Arabe Unite, India, Nepal, Olanda, Nigeria, Pakistan, Statele Unite, și chiar de vecinii noștri Ucraina și România, Ziua Internațională a Bunătății încurajează în fiecare an oamenii la bunăvoință, empatie și cooperare.

Inițial, aceasta era marcată doar de Mișcarea Mondială a Bunătății – coaliție de organizații non-guvernamentale preocupate de caritate, datorită însă cauzelor nobile pentru care pledau, chiar din următorii doi ani aceasta a ajuns să se extindă.

În zilele noastre din păcate bunătatea a cam ajuns pentru mulți prăfuită pe etajerele conștiinței. Este perfect adevărat că suntem produsul unor generații umilite de un regim care nu a promovat decât doar o așa zisă „bunătate sau bunăstare comună”. (În realitate ipocrizia și egoismul erau mult peste limitele admise – de fapt așa se întâmplă în toate domeniile când Dumnezeu, singura sursă a adevăratei bunătăți, este scos din ecuație).

Este regretabil faptul că și azi mulți dintre oameni nu văd decât interesul personal și imediat, uneori luptând chiar cu arme nepermise, scopul scuzând mijloacele. Iar consecințele nu sunt greu de observat: lipsa politeții, egoismul, ofensarea celor din jur, nefericirea și neîmplinirea proprie. „Cursa supraviețuirii ne-a făcut să devenim astfel” –se dezvinovățesc unii, dar oare chiar așa să fie?

Bunătatea ne este o nestemată pusă de Creator în noi, dar rămâne de datoria noastră să o dezgropăm de sub zgura de sentimente și fapte cu care nu prea ne lăudăm.

A fi binevoitor nu înseamnă a fi fraier (ca să nu folosesc alt termen!), ci dimpotrivă, e una din acele calități căreia Biblia îi atrage o atenție deosebită și o caracterizează atât de special: drept roadă a Duhului Sfânt (Gal. 5:22), cine o urmărește, găsește viață, neprihănire și slavă (Prov. 21:21), e un atribut a adevăratei dragoste (1 Cor. 13:4), o calitate ce nu trebuie să te părăsească (Prov. 3:3), întărește scaunul de domnie (Prov.20:28), este o poruncă din partea Domnului (Zah. 7:9, Col.3:12), este o calitate a Domnului, iar noi ca copii ai Lui trebuie s-o reflectăm (Exod 34:6, Ps. 94:18, 103:11, Num.14:8, etc.), și Dumnezeu Își arată bunătatea Lui față de noi, iar noi s-o arătăm față de cei de lângă noi (Ps. 31:19, 26:3, 27:13, etc.).

Da, e mai mult decât frumos să fii plin de fapte bune, e de-a dreptul înălțător! Iar Ziua Internațională a Bunătății ar trebui marcată (cu fapta!) în fiecare zi, pentru că farmecul unui om este bunătatea lui! (Prov. 19:22) și nu te costă mult, dar aduce dobânzi mari!