Ce se aşteaptă de la creştini în vreme de război?

Întrebare:

Citisem un mesaj din Kirghizia şi am aflat că prioritatea lor nr. 1 acum este viaţa. Mă întreb ce ar trebui, noi ca şi creştini, sa procedam, sa acţionăm in cazul in care se isca un conflict de război masiv in tara noastră? Care ar trebui sa fie prioritatea? Ce sa faci, sa stai liniştit in case, sa te rogi, sau …?!

Îmi voi zidi răspunsul pe următorul îndemn care l-a dat apostolul Pavel lui Timotei când l-a lăsat pe insula Creta să pună biserica în rânduială. Iată ce a spus el că trebuia Tit să-i înveţe pe creştinii de acolo: 

Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii. Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice. Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni! (Tit 3:1-8)

Deci, şi când este pace şi în vreme de război Dumnezeu aşteaptă de al noi următoarele:

1. Supunere faţă de autorităţi

Să fim supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, adică autorităţilor şi aceasta în ceea ce este drept, adică în ceea ce nu vine în conflict cu voia lui Dumnezeu scrisă pe paginile Sfintelor Scripturi. Acelaşi verset ne spune ca să fim supuşi stăpânirilor şi dregătorilor ascultându-i şi fiind gata să facem orice lucru bun.

Atenţie! Unii oameni au obiceiul urât să inventeze diferite motive “sfinte” pentru a-şi scuza indiferenţa sau frica din pricina cărora se eschivează de la responsabilitatea de cetăţean.

În apropierea localităţii Collegeville din statul Tennessee, SUA, am vizitat un memorial militar unde era ceva la care mi-au dat lacrimile. Era un monument dedicat celor care din motive religioase nu au luat arma în mână, dar au salvat răniţii de pe câmpul de luptă slujindu-le sub gloanţe şi riscând cu propria viaţă. Pe placa memorială scriau cuvinte foarte frumoase de recunoştinţă la adresa lor şi erau numiţi eroi de două ori, pentru că şi-au asumat acelaşi risc, poate şi mai mare, fără a avea posibilitatea să se apere cu arme.

2. Să aducem dragoste şi pace

În vreme de război este foarte multă ură şi conflicte. Scriptura ne îndeamnă să nu vorbim de rău pe nimeni, să nu fim gata de ceartă, ci să fim cumpătaţi şi plini de blândeţe faţă de toţi oamenii.

3. Să împlinim nevoia cea mai mare

La război sunt multe nevoi şi ele cresc cu fiecare zi. Cineva este flămând, cineva însetat, cineva şi-a pierdut tatăl, soţul, copiii, etc. Oamenii au mare nevoie de mângâiere şi încurajare. Dar, să nu uităm că cea mai mare este nevoia de MÂNTUIRE. De aceea, să folosim orice ocazie ca să le vestim oamenilor pe Domnul Isus. Iar dacă nu avem ocazii, să le creăm singuri şi să le vorbim oamenilor.

4. Să luăm iniţiativa

Indiferenţa nu este compatibilă cu chemarea şi numele de creştin. Noi suntem chemaţi să fim cei dintâi în fapte bune. Cu nici un chip nu se potriveşte unui creştin să stea în casă liniştit atunci când afară este război. Noi trebuie să salvăm pe cei răniţi, să evacuăm pe cei care sunt supuşi pericolului, să dăm o mână de ajutor celor care au nevoie de ea şi prin orice facem să salvăm vieţi.

5. Să ne rugăm pentru pace

Când este război în ţară să ne rugăm pentru pace. Dacă avem pace în ţară să-i mulţumim lui Dumnezeu şi să nu primim aceasta ca ceva care ni se cuvine. Să ne rugăm continuu pentru pace aşa cum ne învaţă Dumnezeu:

Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. (1 Timotei 2:1-4)

Să folosim pacea pe care ne-o dă Dumnezeu ca să vestim Evanghelia tuturor.

Să ne rugăm acum pentru fraţii noştri creştini şi pentru toată lumea din Kirghizia ca să le salveze Dumnezeu vieţile şi să le aducă înapoi pacea.