Zece (10) probleme care mă afectează direct

 de Daniela Pavalachi

Faptul că ţara are probleme nu-i un secret de mult. Am 26 de ani degrabă, dar ca cetăţean al acestei ţări am trecut prin multe cît să mă facă să mă dezamăgesc în multe. Dar nu ne pierdem speranţa. Ea moare ultima. Probleme sunt multe şi diverse. Dar următoarele zece mă dor mult. Iată care sunt ele:

1. Prima problemă. Şi cea mai dureroasă. Sunt tânăr specialist din domeniul învăţământului. Lucrez pedagog într-o şcoală obişnuită in mun. Chişinău. Dar marea mea dezamăgire este că nu-mi pot asigura de loc traiul. Primesc doar în medie 700-800 de lei. În condiţiile în care salariul minim de consum este în medie 1800-2200 de lei. Aceasta este suma din care te poţi hrăni decent. Poate şi să-ţi cumperi o haină nouă şi să mai pui şi de o parte. Mori de foame, nu altceva! Noroc de părinţi! Fără de ei nu m-aş descurca. Soluţia!!! “Caută altceva de lucru!” îmi spun cunoscuţii. Dar ce fac dacă asta îmi place să fac! Ş-apoi şcolile ar rămâne fără profesori. Nu degeaba tinerii nu se înghesuie să lucreze în şcoli!

2. Birocraţia. Se pare că la noi contează cantitatea ci nu calitatea. Cu cît mai multă hârtie este cu atât mai mult lucru ai făcut. Pentru o mişcare mică făcută trebuie un munte de hârtii. Iar ca sa faci acel munte de hârtii, din lipsă de timp, sau motivaţie, ţi-ai mai scurtat din activitatea ta propriu zisă. Birocraţie, birocraţie şi iar birocraţie.

3. O altă problemă. Anul acesta a fost declarat Anul Tineretului de către conducerea ţării noastre. Nu am simţit că este anul meu. Nu am văzut decât un concert cu această ocazie, de care nu mai ţin minte nimic. Nici un proiect, nici o mişcare, nici un foc de salve măcar. NIMIC.

4. Acum merge o mişcare interesantă. Se tot aude că profesorii ies în grevă. Liderii noştri sindicali au ieşit în faţa Guvernului să protesteze. Mare mi-a fost mirarea când au declarat la ştiri că mai marii Guvernului nu au ieşit să vorbească cu liderii noştri. Sau se aude la ştiri că nu ne măresc salariul că au fost inundaţii şi că guvernul trebuie să asigure sinistraţii cu case. Bine, înţelegem. Tot la ştiri aflăm că se face un proiect bugetar nou pe anul 2009, în care se include şi aceste cheltuieli. Păi bine, de ce nu se spune direct, că nu ne pot ridica salariul, că nu este prevăzut în buget. Trebuie să presupunem totul din ştiri. Nu se vede de loc comunicarea celor mari cu cei de jos.

5. Că dacă tot suntem în domeniul politicii, tare mă supără ceea ce văd la televizor când arată secvenţe de la consiliile parlamentare, sau cele municipale. Grădiniţă de copii, nu altceva!!! Aşa scene am văzut numai când am făcut practica la grădiniţă! “D-na Daniela, da Ion vrea să strice maşina! – Numai este, ce eşti prost…” ş.a.m.d., ş.a.m.d. Vorba aia, “Ţara arde, da baba se piaptănă”. În afară de certuri, nu vezi nimic. Măcar de s-ar solda cu ceva caste certuri! Cu o problemă rezolvată!

6. O altă problemă socială este problema ONG-lor. Am impresia că în mare parte folosesc banii primiţi în scopuri numai nu caritabile. Nu acuz toate ONG-le. Dar nu toate se preocupă cu adevărat de problema pe care trebuie să o rezolve sau măcar să ajute persoanele de risc. ONG-uri cu adevărat cointeresate sunt foarte puţine. Şi oamenii din asemenea ONG plâng că nu pot face mai mult. Din lipsă de fonduri. Şi aşa făcând mult. Şi o spun ca fost voluntar.

7. Unde nu te întorci, îi aud pe toţi că au salarii mizere. Toţi se gândesc să-şi ia lumea în cap. Să plece peste hotare. Dar cine ne rămâne în ţară! Se pare că cei de sus nu se deranjează. Aceşti oameni ne asigură mai mulţi bani la bugetul de stat! Dar ce fel de ţară este asta dacă toţi visează, şi mai ales tineretul, să plece pentru totdeauna de aici. FĂRĂ ÎNTOARCERE!

8. Faptul că suntem săraci nu este secret. Dar această sărăcie ne afectează viitorul. Părinţi plecaţi peste hotare, copii ai nimănui. Ca profesor am de a face cu ei în fiecare zi. Nu toţi, dar în mare parte au tulburări de comportament: sunt mai agresivi, nu au norme morale bine stabilite, au o percepţie de sine foarte fragilă, şi de cele mai multe ori caută dragostea care le lipseşte în lucruri de cele mai multe ori periculoase pentru creşterea lor sănătoasă (alcool, droguri, relaţii sexuale de risc). Nu o dată auzim de la ştiri despre copii care nasc alţi copii. Şi astea sunt doar unele probleme care ei întâmpină. Când mă uit la ei, mi e frică de viitor.

9. Această problemă e mai mult de ordin moral. Nu sunt frumuseţea frumuseţilor, dar nici urâtă nu sunt. Dar nu sunt căsătorită până acum. Pentru că se pare că marea majoritatea băieţilor nu sunt interesaţi decât de un singur lucru. La viaţa mea, nu am văzut decât două mirese despre care în ziua nunţii lor nu am auzit bârfe că ar fi însărcinate. Şi asta nu e unica problemă de ordin moral pe care o avem. Sunt multe, dar timp şi spaţiu puţin de a le enumera.

10. O altă problemă este egoismul tuturor. Dacă această problemă nu este a lui, omul nu ridică un deget pentru a te ajuta. Cred că fiecare a avut o situaţie când într-un loc public a avut nevoie de ajutor. L-a ajutat cineva? Sau în general, avem îndrăzneala să mai cerem ajutor? Această indiferenţă ne omoară.

Şi toate problemele noastre de la indiferenţă ni se trag. Indiferenţa celor de sus, indiferenţa aproapelui nostru, indiferenţa noastră.