Vorbirea duhovnicească

Fiecare popor își are limba lui, dar nu numai, și grupele mai mici de oameni adoptă și folosesc anumite limbaje. Astfel, medicii au un limbaj, studenții – altul, ostașii – altul. Chiar și cei întemnițați au un limbaj specific lor. În vara anului 1890 fratele Vasile Tașcă a fost prins de miliția sovietică transportând Biblii clandestin. Ajuns în izolator, s-a trezit cu un recidivist plin de tatuaje și care a început să vorbească rusește, dar fratele nostru nu înțelegea nimic, chiar dacă știa rusa, căci bărbatul de acolo folosea un limbaj al întemnițaților, care era cu totul necunoscut. Totuși, când acel întemnițat a aflat cine este Vasile și pentru ce a fost reținut și închis, tot restul acelei nopți a folosit limbajul și cuvintele cunoscute fratelui nostru și tuturor oamenilor și l-a învățat în cele mai mici detalii cum trebuie să se comporte la judecată, ajungând în închisoare și multe alte lucruri care apoi i-au fost de mare folos fratelui Vasile. În acea noapte Dumnezeu l-a folosit și pe un recidivist ca să-l ajute pe fratele nostru după ce a auzit Cuvântul lui Dumnezeu.

Sfinții trebuie să învețe și să folosească vorbire duhovnicească

În Epistola I către Corinteni apostolul Pavel a scris:

Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. (1 Corinteni 2:12-13)

Când am crezut în Domnul Isus Hristos, noi am devenit conștienți de lucrurile pe care le-am primit și le primim continuu de la Dumnezeu prin harul Său și toate cuvintele și tot vocabularul pe care l-am acumulat noi până acum, nu este suficient și nici potrivit ca să exprimăm și să comunicăm unii cu alții cu privire la lucrurile duhovnicești pe care le cunoaștem și de care ne bucurăm. De aceea este absurd când începem să explicăm lucrurile duhovnicești cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, căci ne încurcăm pe noi și pe cei ce ne ascultă și nu ajungem la nimic. De aceea este important să învățăm continuu și să folosim vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. Vorbirea aceasta ne învață Duhul Sfânt din Cuvântul lui Dumnezeu, precum a spus Domnul Isus Hristos:

Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. (Ioan 16:12-14)

Tot Domnul Isus, în rugăciunea Lui de Mare Preot a definit ce este adevărul:

Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:17)

Deci, orice creștin trebuie să cunoască lucrurile lui Dumnezeu pe care le primim prin harul Lui și să poată comunica aceste lucruri altora. Pentru aceasta trebuie să învețe vorbirea duhovnicească de la Duhul Sfânt, cercetând continuu Cuvântul lui Dumnezeu.

Creștinii lumești nu înțeleg vorbirea duhovnicească

Tot în aceeași Epistolă I către Corinteni Pavel i-a mustrat pe corinteni pentru faptul că nu cresc duhovnicește, nu pot înțelege vorbirea duhovnicească și din pricina aceasta el este împiedicat să-i învețe. Apostolul a scris astfel:

Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!”, şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume? (1 Corinteni 3:1-4)

Există o perioadă de pruncie în Hristos, pe care o are fiecare om când se întoarce la Dumnezeu și care se manifestă prin faptul că nu înțelege vorbirea duhovnicească. Dar dacă își face partea de ucenic, dacă are disciplina duhovnicească de studierea zilnică a Scripturii împreună cu rugăciunea, frecventarea bisericii și legătura frățească, va ajunge să învețe vorbirea duhovnicească și va trece de la lapte la hrană tare. Realitatea arată că un mare număr de oameni care se numesc creștini au rămas niște rahitici duhovnicești, căci ei nu au mâncat suficient lapte la vremea potrivită și nu pot acum asimila nici laptele, nici hrana tare. Ei nu cunosc vorbirea duhovnicească și tot lumești au rămas, căci sunt cu totul controlați de zavistii, de certuri și de dezbinări și vorbesc unul cu altul și cu ceilalți oameni doar despre lucrurile lumii acesteia și nimic despre lucrurile duhovnicești, căci nu cunosc lucrurile pe care ni le descoperă Duhul Sfânt și nu se pot bucura de ele. Ei tot lumești au rămas și se gândesc continuu la lucrurile de pe pământ, nu la cele de sus. Totdeauna aleargă după câștig material și nu-i interesează câștigul duhovnicesc. Așa caută ei să-și păstreze viața și și-o pierd, cum a avertizat Mântuitorul.

Sfinții își sfințesc vorbirea și-și purifică limbajul

La două săptămâni după ce am crezut în Domnul Isus Hristos așteptam într-o zi la oprirea de troleibuz și am auzit un grup de studente de la facultatea de Filologie care înjurau rău. Mi-au zgâriat urechile înjurăturile lor și doar atunci mi-am dat seama că eu, care înjuram tot așa sau poate și mai rău, am fost curățit prin Domnul Isus Hristos și mintea mea a fost eliberată. Dacă ai crezut în Domnul Isus și ai devenit ucenicul Lui, această schimbare se va vedea neapărat în vorbirea ta, căci nu vei mai vorbi ca păgânii, ci ca sfinții. Apostolul Pavel a scris astfel despre lucrurile care trebuie să fie eliminate din vorbirea unui creștin adevărat:

Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire. Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei. Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. (Efeseni 5:3-11)

Dacă ești elev la școală, nu permite cuvintelor porcoase pe care le spun colegii să intre în inima ta și în vocabularul tău. Scopul pentru care te-a pus Dumnezeu să înveți în acea clasă este ca să-L reprezinți pe El și să le mărturisești Evanghelia, folosind o vorbire duhovnicească. Învață-i pe ei vorbirea duhovnicească și nu lăsa să intre în mintea și pe limba ta cuvintele porcoase, căci unii elevi, și băieți și fete, folosesc o vorbire de închisoare.

Nu te lua după colegii tăi de la locul de muncă care folosesc cuvinte nechibzuite, căci ei nu le gândesc înainte să vorbească și lasă gura să le-o ia pe dinainte. Nu te lua după ei, ci măsoară bine fiecare cuvânt pe care îl spui, căci tu ești reprezentantul Domnului Isus Hristos și el te-a pus să fii o lumină și prin tine să le facă cunoscute lor lucrurile duhovnicești ca să fie și ei mântuiți. Tu fă totdeauna un plan bun cum să le spui lucrurile duhovnicești și nu te lăsa prins în discuțiile lor goale ca să vorbești lucruri nechibzuite.

Nu folosi glume proaste. Dacă nu poți face glume bune, mai bine nu glumi, căci astfel nu vei supăra nici pe oameni și nici pe Dumnezeu. Dacă în urma glumei tale cineva se va simți prost, atunci să știi că ai făcut o glumă proastă și nu trebuia să o faci. Și chiar dacă alții fac glume proaste la adresa ta, tot nu trebuie să le întorci cu astfel de glume, căci poziția înaltă pe care o ai de copil sau copilă a lui Dumnezeu nu-ți permite să folosești glume proaste. Nu uita niciodată că reprezinți pe Domnul Domnilor și ești un ambasador al lui Hristos, iar ambasadorul își măsoară bine fiecare cuvânt ca să nu vorbească ceva ce nu trebuie și să strice treburile și relațiile stăpânului care l-a trimis.

Bancurile pe care le spun colegii la școală sau la locul de muncă, sau vecinii, sau la sala de sport, sau poate chiar și în familie, de multe ori au lucruri necuviincioase. Cea mai mare parte a lor sunt cu tentă sexuală și sunt necuviincioase. Nu accepta să le asculți, căci așa ele vor intra în inima ta și îți vor otrăvi inima. Ascultă porunca pe care ți-o dă Dumnezeu în Cuvântul Său:

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. (Proverbe 4:23)

Când cineva începe să spună bancuri sau glume proaste care sunt necuviincioase, fă-i pe acei oameni să înțeleagă că nu-ți plac astfel de glume și nu vrei să le asculți și spune-le despre Domnul Isus Hristos și mântuirea care este în El.

Fii și rămâi un vas de cinste pentru întrebuințare duhovnicească

În Epistola II către Timotei, apostolul Pavel a scris astfel avertizându-l pe ucenicul său preaiubit:

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară. Deci, dacă cineva se curăţă de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 2:20-21)

Apostolul a comparat lumea cu o casă mare a cărei stăpân este Dumnezeu. Pe oameni i-a comparat cu niște vase. Unii sunt pentru o întrebuințare de cinste și alții pentru o întrebuințare de ocară. Astfel, el spune că Imeneu și Filet au fost doi credincioși care s-au abătut de la adevăr și învățau o erezie precum că învierea a și venit. Ei au ajuns niște vase de ocară, căci prin toate vorbele lor răsturnau credința altora. Un vas de ocară este umplut de o vorbire de ocară, de certuri, de vorbe lumești, de glume proaste și de vorbe nechibzuite. Nu fi un astfel de vas, ci fii unul pentru o întrebuințare de cinste.

Apostolul Pavel a fost un vas pentru o întrebuințare de cinste, căci prin vorbirea lui a fost vestită Evanghelia și a dat învățătură prin care s-au mântuit și s-au sfințit mulți oameni. Timotei tot a ales să fie un vas de cinste, după ce a văzut exemplul mamei sale Eunice și a bunicii Lois, care au fost vase de cinste și au fost pline de o credință sinceră sălășluită în ele. Pentru că au fost vase de cinste, aceste femei au purtat în inimă Cuvântul adevărului și au turnat în micul vas Timotei Cuvântul lui Dumnezeu, căci din pruncie l-au învățat Sfintele Scripturi. Ele nu au fost ca alte femei din vremea lor care, chiar credincioase fiind, erau deprinse să umble din casă în casă fără treabă și nu numai că erau leneșe, dar mai erau și limbute și iscoditoare și vorbeau ce nu trebuia vorbit. Eunice și Lois au ales să fie vase de cinste și vorbirea lor duhovnicească au crescut din Timotei un om duhovnicesc.

Într-o casă pământească vasele de pământ nu se transformă în vase de argint și nici cele de lemn în vase de aur. Dar în economia Sa Dumnezeu vrea ca oamenii să fie transformați și cei care au fost sau mai sunt încă vase de ocară să devină vase de cinste. Aceasta se poate doar când ei aleg să se curățe. Ca să poată fi posibilă această curățire și transformare, Dumnezeu L-a trimis în lume pe unicul său Fiu, pe Domnul Isus Hristos, care a vărsat sângele Lui sfânt la crucea de la Golgota și a plătit pentru păcatele întregii omeniri. Acum, prin ascultarea de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu este posibil pentru orice om să-și curețe vasul său de ceartă, invidie, vorbe rușinoase și necuviincioase, cuvinte stricate și porcoase, de curvie, beție, droguri, hoție, corupție și orice alte păcate și să devină un vas de cinste, folositor Stăpânului Său pentru orice lucrare bună. Pleacă acum genunchii și cere-ți iertare de la Dumnezeu și spune-i despre hotărârea pe care ai luat-o să te cureți de lucrurile rușinoase și să devii un vas de cinste.

Dacă ai făcut această alegere mai înainte și ai trăit ca un vas de cinste, dar apoi te-ai lăsat iar întinat prin tovărășiile rele care au stricat obiceiurile tale bune, este și pentru tine speranță și milă la Dumnezeu, căci este scris:

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. (1 Ioan 2:1-2)

Numai nu te minți pe tine, nu minți pe alții și nu încerca să minți pe Dumnezeu. Recunoaște-ți păcatele și pocăiește-te, căci Dumnezeu spune:

Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:8-9)

Roagă-te și cere-ți iertare de la Dumnezeu și de acum ai grijă să-ți păstrezi vasul curat și în cinste și nu transforma vasul tău de aur într-un coș de gunoi sau căldare pentru lături. Umblă după lucrurile de sus, învață totdeauna vorbirea duhovnicească din Cuvântul lui Dumnezeu și în fiecare zi, în fiecare clipă, la orice om spune-i despre lucrurile duhovnicești, folosind o vorbire duhovnicească.