Vorbirea în limbi menționată în Faptele Apostolilor este aceeași cu cea din Epistola I către Corinteni?

Întrebare:

Poți să îmi spui, limbele din Faptele Apostolilor și din Epistola I către Corinteni  sunt tot aceleași?

Și da și nu. Să vă explic. În cartea Faptele Apostolilor, când apare pentru prima dată vorbirea în limbi, în ziua Cincizecimii, aceastea au fost limbile pe care le vorbeau și le înțelegeau oamenii veniți în Ierusalim la sărbătoare și care au venit în jurul apostolilor după ce s-a pogorât Duhul Sfânt. Limbile vorbite de ucenici în acea zi au fost o minune pentru cei necredinicioși, adică cei care încă nu credeau că Isus este Hristosul. Oamenii adunați în jurul ucenicilor au înțeles clar mesajul și anume că ceea ce s-a vorbit în limbi erau lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.

Vorbirea în limbi în Fapte

În Epistola I către Corinteni citim că în biserica din acel oraș a apărut un fenomen pe care ei îl numeau vorbire în limbi, însă era diferit de ceea ce a fost în ziua Cincizecimii, pentru că mesajul vorbit în limbi nu era înțeles, adică nimeni nu înțelegea ce spuneau oamenii care pretindeau că vorbesc în limbi. De aceea, Apostolul Pavel, într-un mod delicat, le-a pus în față mai multe criterii prin care să se asigure că ceea ce se întâmpla la ei era cu adevărat vorbire în limbi și nu ceva care vine în contradicție cu învățătura Domnului Isus Hristos. De aceea, Pavel le-a scris în capitolul 14 al Epistolei I către Corinteni:

  • Să folosească darurile spirituale pentru zidirea Bisericii, căci pentru aceasta au fost date.
  • Să nu vorbească nimeni în altă limbă dacă cei din jur nu o înțeleg, căci nu le aduce zidire, ci invers, dacă vine un necredincios și vede va zice că cei ce practică o astfel de vorbire sunt nebuni.
  • Vorbirea în limbi este un semn pentru cei necredincioși, așa cum a fost în Ierusalim în ziua Cincizecmii și cum a fost și în casa sutașului Corneliu.

Deci, mă întorc la întrebarea care mi-a fost adresată. Apostolul Pavel le spune creștinilor din Corint să nu împiedice vorbirea în limbi atât timp cât este vorbirea care a fost și în Ierusalim, adică un semn pentru cei necredincioși. Cu privire la manifestări care se cred a fi vorbire în limbi, dar sunt contrare învățăturii Evangheliei, le spune să fie cu băgare de seamă, căci astfel de manifestări nu aduc zidire bisericii, iar pe necredincioși îi face să creadă și să spună că creștinii sunt niște nebuni. Dumnezeu să ne ajute ca prin toate darurile pe care le-am primit de la Duhul Sfânt să zidim Biserica lui Hristos și să le vestim Evanghelia celor nemântuiți încă.

Articole recomandate: