Visul meu este misiunea mea

0
477


Fraţilor, şi eu, când am venit la voi, n-am venit vestindu-vă taina lui Dumnezeu prin cuvinte elevate sau printr-o înţelepciune strălucită,  pentru că am hotărât să nu ştiu nimic între voi decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit.  Eu am venit la voi în slăbiciune, în frică şi în mare tremur,  iar cuvântul şi predicarea mea nu se bazau pe vorbele convingătoare ale înţelepciunii, ci pe dovada Duhului şi a puterii,  ca astfel credinţa voastră să nu fie întemeiată pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1 Cor. 2:1-5)

Faptul care nu poate fi constestat de nimeni este următorul și anume că Pavel a fost un om prin care Dumnezeu a adus multă binecuvântare, multă înțelepciune și multă cunoștiință oamenilor prin nenumăratele sale predici, prin numeroasele cărți și epistole pe care le regăsim în Noul Testament și mai ales, prin întoarcerea, viața și mărturia sa incredibilă. Cine ar fi crezut că un mare prigonitor al bisericii urma să devină unul dintre cei mai prolifici și reprezentativi oameni pe care creștinismului l-a avut? Cine ar fi crezut că acest om urma să devină autorul predominant din Noul Testament? Cine ar fi crezut că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, va apărea înaintea acestui om cu scopul de a-i schimba cursul vieții? Nimeni nu se putea gândi la așa ceva decât Dumnezeu Însuși.

Pavel, fiind călăuzit de Domnul, merge neîncetat și neobosit să proclame vestea cea bună și cea mare, și anume, vestea că profețiile vechi și promisiunea Domnului s-au împlinit acum cu desăvârșire în acest Om venit dintr-un sat micuț pe nume Nazaret. Pavel le spune celor din Corint că acest Om, nu este ceea ce pare, și anume, doar un simplu om, un simplu fiu de tâmplar, ci este Cuvântul care există dinainte de Avraam, El este Cel Dintâi și Cel de pe Urmă, El este Una cu Tatăl și El este Cel care poate ierta păcatele și poate da mântuire celor care vin cu inima deschisă la El: El nu este nimeni altcineva decât Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul oamenilor.

Când Pavel ajunge în mijlocul celor din Corint, acesta nu mai stă pe gânduri și începe să predice cu putere și cu râvnă celor care erau prin preajma sa și care totuși se gândeau că acest om merită să fie ascultat.


Dorința mea

Ca slujitor al Domnului nu există zi sau moment în care să poți spune că nu ești chemat la slujire sau că ai nevoie de o pauză de la muncă sau, mai rău, să dai de înțeles că ești într-un oarecare concediu de odihnă, deoarece ești foarte obosit. Trebuie din nou să ne amintim că această poruncă este una care trebuie luată în serios, pentru că Domnul Isus atunci când a rostit-o nu a glumit, ci a fost cât se poate de serios. De ce să nu fim și noi la fel de serioși? De ce să fim neserioși când Isus a fost serios cu noi? De ce să tratăm o problemă atât de delicată cu atâta ușurință și delăsare de sine? Uneori este greu și realizăm. Uneori ne vine să cedăm și să lăsăm totul. Dar aceasta nu este nici pe departe o rezolvare! Toată energia, timpul și puterea ta trebuie investită în acele lucruri care nu vor pieri, în acele lucruri care își vor continua existența atunci când lumea nu va mai exista. Dorința mea este aceea de a-L slăvi pe Dumnezeu de a-L mărturisi neîncetat, “pentru că am hotărât să nu ştiu nimic între voi decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit.” 

Starea mea

Nu există nici o excepție în rândul oamenilor: toți suntem niște ființe slabe, cu toții suntem cuprinși de sentimentul fricii, iar în anumite situații suntem de-a dreptul cutremurați. Am fi tentați să spunem că aceste aspecte ale naturii noastre umane nu sunt atât de bune și că denotă mai mult o lipsă de bărbăție în cazul lui Pavel. Țin să remarc faptul că această temere a sa a fost una mai mult de natură divină, față de Dumnezeu și față de Fiul Său, Isus Hristos. Lui nu îi era frică de oameni și de ce ar putea aceștia să îi facă, ci acesta umbla cu frică de Domnul, acea frică pe care Sfânta Scriptură ne îndeamnă că este benefic pentru noi să o avem. Este bine să ne purtăm viețile în slăbiciune și cutremur, pentru că astfel stăm smeriți lângă Domnul. Dacă avem de purtat vreun jug greu, să nu vă îngrijorați, pentru că este îngăduit de Dumnezeu! Nimic, dar absolut nimic nu se întâmplă dacă El nu permite. Iar dacă, Dumnezeu în toată atotputernicia Sa, permite unele lucruri să se întâmple, este bine! Astfel, starea noastră trebuie să fie una umilă și plină de frică, pentru că trăind astfel, nu vom muri!


Misiunea mea

Înțelepciunea oamenilor este vastă și diversificată. Ea ne ajută să cunoaștem multe aspecte ce țin de viața cotidiană. Toată știința care există este benefică atâta timp cât noi nu Îl excludem pe Dumnezeu și atâta timp cât noi ne vom folosi de această unealtă că să Îl glorificăm pe Acela care, la urma urmei, a creat-o. Universul nu ar fi putut exista fară toate aceste legi care îl susțin. Trebuia să existe o ordine și o logică în toate, pentru că Dumnezeu, fiind logic, nu poate genera ceva ilogic sau dezordonat. Inteligența derivă doar din inteligență, ordinea doar din ordine, moralitatea doar din moralitate, dreptatea doar din dreptate, adevărul doar din adevăr și logica doar din logică. Lui Dumnezeu îi era imposibil să creeze ceva diferit, pentru că aceasta ar fi însemnat să se producă o schimbare în Sine Însuși, iar acel lucru nu este posibil, pentru că El este Dumnezeu. În El nu există schimbare, iar dacă ar fi fost, ar fi încetat să mai fie Dumnezeu ceea ce este cu neputință, pentru că El este, totuși, Dumnezeu!

În zilele noastre este foarte cunoscută această neobosită încrâncenare dintre oamenii de știință și cei religioși, însă noi știm un lucru clar și anume că înțelepciunea și adevărul lui Dumnezeu este o nebunie pentru cei mai mulți, pentru cei se află pe calea pierzării. Noi știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și a murit răstignit pentru noi. Noi știm ce ne-a spus să facem. Noi știm cum trebuie să facem. Noi știm cum trebuie să purtăm. Noi știm cum trebuie să trăim și să vorbim. Noi știm ce trebuie să credem și în ce să ne încredem! Noi știm, pentru că noi iubim! Noi iubim, pentru că ne pasă! Nouă ne pasă că mulți oameni nu Îl cunosc pe Dumnezeu! Pe noi ne doare când oamenii sunt răi, egoiști și respingători. Noi ne rugăm și postim și nu vom înceta niciodată să facem acest lucru. Noi lucrăm, pentru că avem o misiune! Noi avem o dorință, pentru că noi am fost mântuiți și binecuvântați!

Eu mi-am ales misiunea! Tu ce misiune ai?