Întrebare:
Este minciuna sfântă permisă unui creștin sau ea oarecum rămâne a fi minciună? Credeți că minciuna sfântă are unele consecințe sau este pe deplin iertată de Dumnezeu? Dacă minciuna sfântă este permisă, în ce cazuri creștinul se poate folosi de ea? Care este scopul acestei minciuni?
Vreau să vă spun că nu găsim termenul de minciună sfântă în Biblie. Presupun că folosiți termenul acesta gândindu-vă că această minciună a fost aplicată pentru a urmări un oarecare bine. Noi, creștinii, preferăm să nu o folosim, dar vedeți că viața este complicată și avem multe situații în care oamenii apelează la această minciună.
Avraam a mințit pentru a-și scăpa viața
Avraam, părintele tuturor credincioșilor, când a mers în Egipt s-a temut să spună că Sara este nevasta sa, pentru ca să nu-l omoare oamenii din cetate, din pricina ei. El i-a spus soției sale, care era o femeie foarte frumoasă, că atunci când o va vedea Faraon să-i spună că este sora lui. Chiar dacă Avraam a spus adevărul că Sara era sora lui, a evitat să spună că era și soția sa. Această minciună nu s-a întors cu bine pentru el, pentru că soția lui a fost luată de Faraon, aceasta este o lovitură puternică pentru fiecare bărbat.
Rahav a mințit pentru a salva atât viața ei, cât și viața altora
Vă amintiți de momentul când iscoadele au venit la curva Rahav? Știind că ei fac parte dintr-un popor sfânt, nimeni nu se aștepta ca oamenii aceștia să intre în casa unei curve. Dar acești doi bărbați nu au intrat în casa ei așa cum intrau alți bărbați, ci au intrat cu scopul de a se ascunde. Ei i-au spus acestei femei cine sunt, de ce se află acolo și i-au spus că dacă ea îi va ascunde de autorități și îi va ajuta să fugă din Ierihon, atunci îi vor cruța atât viața ei, cât și viața familiei ei. Ea a procedat așa cum îi spusese.
Minciuna sfântă are consecințe
Bineînțeles că această minciună, considerată sfântă, are și consecințe. Iată în cazul lui Avraam soția lui a fost luată de un alt bărbat și aceasta este o consecință foarte gravă. Ce soț acceptă ca soția lui să fie luată de soție de alt bărbat? O altă consecință este că fiul lui Avraam, Isaac, a învățat același lucru de la tatăl său și când a ajuns într-o situație similară, a procedat exact la fel ca și tatăl. Noi, ca și părinți, dorim ca copiii noștri să învețe doar lucruri bune, nu și lucruri rele. Atunci când copiii învață lucruri rele de la noi, ne întristează lucrul acesta.
Consecințele pentru Rahav au fost foarte bune. Biblia spune că aceasta a fost manifestarea credinței. Chiar dacă știa la ce pericol se expune, Rahav a procedat astfel pentru a-și proteja atât viața ei, cât și a altora. Dacă ar fi aflat autoritățile, o omorau pe ea și pe toată familia ei. Noi ne rugăm și dorim ca nimeni să nu ajungă în astfel de situații. Dacă va fi vorba de salvarea unei vieți umane, aș proceda la fel cum a procedat Rahav.
Care este scopul minciunii sfinte
Oamenii folosesc această minciună în scopuri diferite. Știți că în vremea lui Antonescu creștinii evanghelici au fost supuși unor persecuții groaznice. Creștinilor le era interzis chiar și să se salute sau să se întâlnească unul cu altul. Odată, jandarmii i-au prins pe doi creștini care mergeau la adunare pe ascuns. Ei i-au întrebat: unde mergeți, măi pocăiților? Unul din ei a spus că un frate mai mare de-al lor a murit și le-a lăsat testament și acum merg să vadă ce le-a lăsat. Jandarmii nu au înțeles sensul acestor cuvinte. Când cei doi creștini au mers mai departe, cel care le-a spus jandarmilor unde merg i-a explicat celuilalt că Domnul Isus este Cel care le-a lăsat lor testament.
Iată un alt exemplu: pentru ca să ajungă Biblia la noi în Moldova, frații din Finlanda au făcut niște lucrări excepționale. Cartea Совершенно секретно descrie operațiunile pe care le-au săvârșit acești oameni. Ei camuflau cu tracuri sub pretext că veneau să aducă lemn, însă treceau prin Moldova și aduceau mari cantități de lectură. Acești oameni nu trebuiau să spună niciodată cine și cum i-au trimis. Iată așa Cuvântul lui Dumnezeu ajungea la noi.
Eu personal am un mare respect pentru oamenii aceștia, care și-au pus viața în pericol ca să ajungă Evanghelia la noi. Nu aș avea niciodată îndrăzneala să-i acuz. Cred că au făcut o faptă eroică, demnă de apreciat.
Sunt sigur că Dumnezeu privește la inima fiecăruia, de aceea contează foarte mult atitudinea și intenția inimii noastre. Atunci când ne vom înfățișa înaintea lui Hristos, lucrarea fiecăruia va fi încercată cu foc. Dumnezeu cântărește faptele noastre după intenții, noi, oamenii, după ceea ce se vede în exterior. Intențiile curate și sfinte, acelea vor fi apreciate de Dumnezeu.