Ce lași în urma ta? | Editorial Radu Blendarencu

Vremurile în care trăim parcă ne-au apropiat tot mai mult de o realitate atât de cunoscută, dar la fel de ignorată de noi. Viața este foarte scurtă. Oameni pe care îi cunoști și care îți sunt dragi, oameni pe care i-ai văzut azi, mâine poți să nu îi mai vezi. Vrem cu toții să credem că vom trăi mult și vom ajunge la bătrâneți fericite și împlinite.

Așa au crezut și mulți dintre cunoscuți de ai mei care au plecat prematur din punct de vedere omenesc din această lume. Nimeni nu știe dacă te vei mai trezi dimineața, nimeni nu mai știe cu siguranță dacă vei ajunge acasă din călătorie. Omenește totul este relativ.
Viața omului este la îndemâna lui Dumnezeu. Lungimea vieții noastre ține exclusiv de hotărârea lui Dumnezeu. Odată împăratul David într-unul din psalmii scriși de el a spus:

“Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmi 139:16)

De-ar conștientiza fiecare dintre noi că Dumnezeu în suveranitatea Sa a îngăduit să trăim o perioadă pe acest pământ. Și atunci problema nu stă în numărul anilor ci în calitatea acestora. Ce lași în urma ta? Adevărul trist că pentru cei mai mulți dintre noi este poate ultimul lucru la care ne gândim. Dar vedeți, moartea este la ușa oricui, tocmai de aceea fiecare zi este un dar de la Dumnezeu pentru a ne pune în rânduială relația cu El și apoi relații cu oamenii din jur.

Dacă cu cei din casa ta sau din jurul tău ești în relații ostile mai mult ca sigur că și relația cu Dumnezeu este deficitară, și atunci mă întreb ce lași în urma ta? Relații distruse, un nume rău și vei lăsa celor apropiați numele rău pe care l-ai purtat cu tine în timpul vieții. Cineva spunea odată că: “numele bun aduce bogăția și nu bogăția aduce numele bun.” Unora dintre noi nu le pasă de numele lor, și prin înșelăciune, minciună și alte fapte urâte încearcă să își trăiască zilele.

Un nume bun și o moștenire temeinică se dă urmașilor noștri încă din frageda copilărie. De multe ori părinții, fiind prea ocupați să adune pentru copii, nu mai au timp să stea cu copiii, să-i învețe Legea Domnului, să formeze în ei un caracter frumos, să petreacă timp cu ei; timpul zboară, copiii cresc și degeaba le lași moștenire dacă nu știu să o prețuiască. Probabil unii vor proceda ca și fiul din pilda fiului risipitor, o va cheltui cu prietenii. Dar atunci când trăiești în așa fel încât să fii un model pentru copilul tău, când petreci timp cu el, îl faci pe copil să vadă cât de important este în ochii tăi, îi vei lăsa cea mai mare moștenire, numele tău îl va pomeni cu drag și vei rămâne pentru el o persoană importantă.

De aceea lasă-i copiilor tăi un nume bun, un exemplu de urmat. Un exemplu care le va inspira viața lor, dar nu un exemplu despre care ei cu durere să își amintească.
Vremurile se schimbă, azi ești într-un loc, mâine în altă țară, întrebarea se pune ce lași în urma ta?

Dumnezeu să ne ajute să lăsăm un nume bun, un nume bun face mai mult decât untdelemnul mirositor, spune Biblia. Altfel spun mai presus de orice lucru scump, numele meu contează.

Cu tristețe îi aud pe unii oameni care spun: să nu mai aud de numele persoanei respective, și mai trist este să auzi că este vorba de cei care își spun credincioși. Numele meu poate fi plăcut sau respingător depinde de ceea ce fac și ceea ce las în urma mea.
Ziua de mâine nu îmi aparține cum nu mi-a aparținut niciodată, de aceea ce las în urma mea dacă astăzi Domnul decide să mă ia de pe acest pământ? E numele meu amintit cu drag? Sau se vor bucura că au scăpat de mine? Și să nu uităm că “un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul.” (Proverbe 22:1)