Valori naţionale ocrotite de legea supremă a statului

În conformitate cu Decretul Preşedintelui R.M. nr. 1365- IV din 6 noiembrie 2007 privind declararea anului 2009 drept An al sărbătoririi a 650 de ani de la întemeierea Statului Moldovenesc, prima oră a anului şcolar 2008-2009 se va desfăşura cu genericul „Statul Moldovenesc la 650 de ani”. Unul din subiectele pentru lecţie care le este sugerat profesorilor să-l predea elevilor la prima oră a fost cel ce stă ca şi titlu al acestui articol, în care vreau să-mi expun gândurile despre valorile noastre naţionale ocrotite de legea supremă a statului.

Constituţia – legea supremă a statului

La textul introductiv al Constituţiei Republicii Moldova publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1, din 18.08.1994, deputaţii Parlamentului au scris:

…adoptăm Constituţia Republicii Moldova, declarând-o lege supremă a societăţii şi a statului.

Este de datoria fiecărui cetăţean al ţării să cunoască Constituţia şi bine ar fi ca studierea textului integral al acestei legi supreme să devină o parte componentă importantă a programului şcolar, tot aşa cum este de datoria fiecărui creştin să studieze şi să cunoască în profunzime textul Sfintelor Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament – Constituţia lui Dumnezeu pentru toţi oamenii, care sunt creaţia mâinilor Lui.

Valorile naţionale stipulate în jurământul preşedintelui

La Articolul 79, punctul 2 al Constituţiei, este stipulat integral textul jurământului pe care trebuie să-l depună preşedintele în faţa Parlamentului şi a Curţii Constituţionale şi care este următorul:

Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei.

Să vedem ce spune Constituţia ţării cu privire la fiecare din aceste valori ale naţiunii noastre.

Democraţia

Democraţia nu a existat la fondarea Statului Moldovenesc şi nici după aceasta. Forma de guvernare cea mai răspândită pe parcursul istoriei a fost monarhia. Când am avut împăraţi înţelepţi, am avut parte de binecuvântare, dar aceşti împăraţi au fost foarte puţini la număr. Au fost anumite încercări scurte de democraţie, dar odată cu ocuparea ţării noastre de către Uniunea Sovietică, aici a fost un sistem totalitar şi democraţia a fost doar în cuvinte. Oamenii mergeau la alegeri, dar acestea erau formale, pentru că fiecare din ei ştia că nu va influenţa nicicum mersul lucrurilor şi nu se va schimba nimic. Odată cu declararea independenţei ţării noastre a început o dezvoltare a democraţiei. Cu părere de rău, rezultatele democraţiei după 17 ani de independenţă nu sunt prea îmbucurătoare şi aceasta pentru că democraţia noastră îşi trage rădăcinile din totalitarismul sovietic. Aliniatul 3 al articolului 1 al Constituţiei spune:

Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.

Biserica primară a avut o conducere democratică sub autoritatea lui Dumnezeu. Iată un exemplu frumos de funcţionare a democraţiei în biserica primară:

În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, Evreii care vorbeau greceşte, cârteau împotriva Evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei. (Faptele Apostolilor 6:1-6)

Şi iată care a fost rezultatul acestor alegeri cu adevărat democratice.

Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă. (Faptele Apostolilor 6:7)

Dreptatea şi Libertatea

Sunt două mari şi importante valori ale naţiunii noastre care ne sunt garantate prin legea supremă a statului. Tocmai de aceea există Constituţia şi celelalte legi ale statului, ca să fie asigurată dreptatea. Articolul 55 al Constituţiei spune:

Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bunăcredinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile altora.

Cu multă întristare şi strângere de inimă constatăm că un număr de colaboratori ai Ministerului Justiţiei, sub presiunea organizaţiei homosexualilor şi lesbienelor „Gender-Doc-M” au elaborat un proiect de Lege pentru prevenirea şi combaterea discriminării, care este doar un pretext şi o armă prin care homosexualii caută să capete protecţia statului, sub care vor putea apoi să promoveze imoralitatea şi să distrugă instituţia familiei, personalitatea şi în cele din urmă naţiunea întreagă. Acesta este un abuz de drepturi şi de legislaţie. Sub numele democraţiei, egalităţii şi nediscriminării unii colaboratori ai Ministerului Justiţiei vor să ofere homosexualilor o lege prin care vor fi încălcate drepturile şi libertăţile altora. Homosexualii de la „Gender-Doc-M” cer legea anti-discriminare, spunând că cadrul legal actual permite discriminarea. Nu este adevărat. Însuşi Constituţia ţării noastre spune la articolul 28:

Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.

Viaţa intimă sexuală a oricărui om ( şi a homosexualilor) este respectată şi ocrotită de stat. Homosexualii de la Gender-Doc-M, abuzând de democraţie, caută să capete o lege anti-discrimnare, prin care apoi vor putea să promoveze imoralitatea lor la toate nivelele, fără să fie împiedicaţi sau pedepsiţi. Dumnezeu să ajute pe toţi legiuitorii ţării să respecte cu sfinţenie articolul 54 al Constituţiei, care spune:

În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului ci cetăţeanului.

Prin aşa numita Lege pentru prevenirea şi combaterea discriminării în care au introdus sintagma „orientare sexuală” ca şi criteriu de discriminare, homosexualii de la Gender-Doc-M caută să primească dreptul de a elabora programe de învăţământ şi apoi să impună aceste programe în şcoli, ca să poată face propagandă homosexuală fără a fi împiedicaţi de cineva sau ceva. Dacă colaboratorii Ministerului Justiţiei nu vor exclude termenul „orientare sexuală” din proiectul de lege, aceasta va duce la o încălcare gravă şi continuă a alineatului 4 din articolul 50 al Constituţiei, care spune:

Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţi, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.

Independenţa

După ce am fost atât de mulţi ani sub stăpânirea turcească, rusească, sovietică, acum am ajuns să avem independenţă statală, care ne este garantată prin Constituţie. Dar, cu părere de rău, greu învăţăm să ne bucurăm de independenţa noastră. În istoria ţărilor care au abolit robia, de multe ori se întâmplau cazuri când robii, după ce erau eliberaţi, se întorceau din nou la stăpânii lor, pentru că nu putea să fie liberi. Libertatea era pentru ei o mai mare povară. Nu poţi să te bucuri de nici un fel de libertate atât timp cât eşti robul păcatului. Foarte mulţi din poporul nostru au făcut din libertatea primită o haină a răutăţii. Astfel, sub pretext de libertate, am dat frâu liber imoralităţii, am legalizat avortul, părinţii au lăsat copiii acasă şi au plecat în ţări străine în nădejdea că îşi vor aranja apoi viaţa lor şi pe a copiilor. Ce mare înşelăciune… După ce am primit libertatea, ne-am „folosit” în aşa fel de ea, că am transformat ţara într-un orfelinat mare unde trăiesc 100.000 de copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la lucru peste hotare. Dar cu ce se întoarce „libertatea” pe care le-au dat-o copiilor părinţii ce au plecat? Fiecare a şasea crimă din ţară este comisă de minori şi 54,4% din adolescenţii ţării folosesc alcool în mod sistematic. Aceasta est libertate? Nu, aceasta este robie. Cea mai crudă robie – robia păcatului. Domnul Isus Hristos a spus odată Iudeilor care crezuseră în El:

Dacă rămâneţi în Cuvântul meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ev. Ioan 8:31-32)

Să citim şi să studiem Sfintele Scripturi. Să introducem studierea Bibliei ca şi disciplină în şcoli. Doar aceasta ne va ajuta să ne eliberăm de păcatul care ne-a robit şi să devenim o naţiune cu adevărat liberă.

Unitatea şi integritatea teritorială

Pentru această ţară, pentru pământul ei, strămoşii noştri au vărsat mult sânge. La moartea sa, Ştefan cel Mare ne-a lăsat acest testament care a fost întipărit în cuvintele cântării:

Eu vă las în grijă mare,
Idealul meu cel sfânt:
Să staţi strajă la hotare,
Să păziţi acest pământ.

Pământul nostru este un mare dar de la Dumnezeu şi o valoare naţională pentru care a fost vărsat foarte mult sânge moldovenesc. De ce a ajuns să fie atât de dispreţuit acest pământ de cei care s-au născut şi au crescut aici? Îmi amintesc cum odată plecam cu avionul şi la intrarea în avion, doamna care verifica actele l-a întrebat pe un bărbat tânăr care era înaintea mea în rând dacă nu-i pare rău că părăseşte ţara pentru totdeauna, pentru că el emigra în Statele Unite ale Americii. El a răspuns cu tot dispreţul inimii lui şi a zis: „Chiar mă bucur că plec şi nu vreau să mă mai întorc niciodată aici. Nici nu vreau să mai aud vreodată de Moldova aceasta…” şi a spus cuvinte urâte. Înţeleg că astfel îşi exprima supărarea pentru guvernarea rea a ţării şi pentru viaţa grea, dar nu se poate să vorbeşti aşa despre pământul care te-a crescut. Ce mult aş dori să-i fi citit acelui om poezia „Rugămintea din urmă” de George Coşbuc, unde un ostaş ce moare pentru pământul lui natal, pentru ţara lui, roagă pe prietenul său din copilărie cum să procedeze şi ce să le spună la săteni, mamei, iubitei lui şi la urmă spune:

Şi-ajuns în ţară, eu te rog,
Fă-mi cel din urmă bine:
Pământul ţării să-l săruţi
Şi pentru mine!

Dragă cititor, nu măsura valoarea pământului ţării după felul cum se poartă guvernarea sau după starea ta materială. Acesta este pământul unde te-ai născut şi pe care ai alergat, ai iubit, ai plâns şi te-ai bucurat. De ce vrei să părăseşti acest pământ căruia îi place să geme când joacă moldovenii? De ce nu vrei să te bucuri de el, făcându-l să înflorească în binecuvântarea pe care o are de la Dumnezeu încă?

Articole recomandate: