Cinci (5) confuzii majore cu privire la Ucenicie

În timpul slujirii Sale pe acest pământ, Domnul Isus a făcut ucenici şi le-a vorbit totdeauna mult despre importanţa facerii de ucenici. Înainte de înălţarea la cer, le-a lăsat tuturor creştinilor Marea Însărcânare în care le-a accentuat cât de important este să meargă până la marginile pământului şi să facă ucenici din toate neamurile, învăţându-i să păzească tot ce I-a învăţat. Primii creştini se numeau “ucenici”, mai înainte să se fi numit “creştini”. Cu părere de rău, astăzi, în creştinism există tot mai puţină şi mai puţină ucenicie, dar există multă confuzie cu privire la aceast subiect. În acest articol vin să prezint câteva confuzii despre ucenic şi poziţia Sfintelor Scripturi cu privire la el.

Confuzia Nr. 1 – Este ucenic persoana care s-a rugat cu rugăciunea de pocăinţă.

După ce este prezentată Evanghelia unei persoane, este normal să i se facă invitaţia să-L accepte pe Domnul Isus ca şi mântuitor personal, să-şi ceară iertare şi să încheie legământ cu El. Acesta este începutul vieţii de creştin şi dacă cineva nu a făcut acest prim pas, nu se poate considera creştin. Dar, aceasta încă nu înseamnă că cineva a devenit ucenic. În ziua Cincizecimii, când s-a pogorât Duhul Sfânt pe pământ, Apostolul Petru a predicat Evanghelia oamenilor adunaţi în Ierusalim şi Scriptura spune că:

Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. (Faptele Apostolilor 2:41-42)

Deci, cum vedem, aceşti oameni, din start, s-au dedicat unui proces de ucenicie şi “toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi” unde veneau ca să înveţe Cuvântul lui Dumenzeu. Astăzi nu mai este aşa. Oamenii cred că este suficient să facă o rugăciune ca să devină creştini şi să capete darul vieţii veşnice. Nu înţeleg că este important să se didice unui proces de învăţare şi de trăire a Cuvântului lui Dumnezeu. De multe ori poartă vina pentru această confuzie cei ce lepropovăduiesc Evanghelia, pentru că ei nu le vorbesc oamenilor nimic despre importanţa înrolării în procesul de ucenicie şi faptul că a fi creştin este identic cu a fi ucenic. Iată ce le-a spus Domnul Isus odată oamenilor care doar crezuse îl El:

Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El. Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: “Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în devăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Evanghelia după Ioan 8:30-32)

Atenţie la pasajul biblic citat mai sus. Aceste cuvinte au fost spuse celor care recent “crezuseră în El”. Dacă ei nu luau decizia să rămână în cuvântul Lui pentru a cunoaşte adevărul şi pentru a deveni slobozi de păcat, nu se calificau pentru a fi “în adevăr ucenicii” Lui. Dar tu ai făcut rugăciunea de pocăinţă? Ai încheiat un legământ cu Domnul Isus? Te crezi creştin? Atunci ai luat decizia să rămâi în cuvântul Lui printr-o dedicare de a studia Sfintele Scripturi? Dacă nu ai făcut aceasta, nu te poţi califica pentru a fi “în adevăr ucenicul” Lui. Ia azi această decizie.

Confuzia Nr.2 – Este ucenic persoana care vizitează sistematic biserica

Oamenii au diferite motive pentru a veni lа biserică. Unii vin pentru ca să găsească odihnă sufletească, alţii ca să aprindă o lumânare în semn de recunoştinţă pentru cei plecaţi din viaţă. Alţii vin doar atunci când au probleme pentru a se ruga lui Dumnezeu. Alţii vin pentru că aşa au fost învăţaţi din copilărie că neapărat trebuie să meargă duminica şi o dată în timpul săptămânii la biserică. Iar unii vin la biserică penru că acolo se întâlnesc cu prietenii sau poate este acolo cineva o persoană pe care o simpatizează. De multe am auzit despre băieţi care vin la biserică pentru a găsi fete bune şi să se căsătorească cu ele. Tot aşa am auzit şi despre fete care vin la biseică în nădejdea că vor fi observate de băieţii credincioşi şi se vor căsători reuşit. Oricare încă ar mai putea să fie motivaţia, este evident că de multe ori oamenii vin pentru ei şi pentru aşi împlini nişte nevoi vremelnice, nu pentru lucrurile veşnice. Adevăraţii ucenici veneau la biserică pentru ca să “stăruie în învăţătura apostolilor”. Care este motivaţia ta când mergi la biserică?

Când a venit Apostolul Pavel în Efes, a mers în sinagoga evreilor şi acolo a propovăduit la început Cuvântul lui Dumnezeu. Unii au crezut în Domnul Isus.

Dar, fiindcă unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran. Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvântul Domnului. (Faptele Apostolilor 19:9-10)

Motivaţia oamenilor pentru a veni la biserica nou formată a fost dorinţa de a învăţa şi cunoaşte Calea Domnului, adică Cuvântul lui Dumnezeu. Servicul lor divin în cea mai mare parte era dedicat învăţării Căii Domnului. Astăzi, serviciile divine sunt cu totul altfel şi de multe ori este foarte, foarte puţină învăţătură pentru oameni. Un lucru este clar, că mersul la biserică fără ca să fii dedicat învăţătiri şi trăirii adevărului Sfintelor Scripturi nu te califică să te numeşti ucenic al lui Hristos.

Confuzia Nr.3 – Ucenic este preotul sau conducătorul organizaţiei creştine

Această afirmaţie ar trebuie să fie adevărată dar, cu părere de rău, nu totdeauna este aşa. Sunt mulţi oameni care au ajuns în poziţii de conducere în biserici sau organizaţii creştine, dar ei nu sunt ucenici, pentru că nu studiază şi nu trăiesc potrivit cu Sfintele Scripturi. Biblia scrie despre un astfel de om, pe nume Diotref, care ajunsese să fie conducătorul unei biserici, dar care nici odată nu L-a cunoscut pe Dumnezeu. Iată ce a scris Apostolul Ioan despre el:

Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atât, dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească, si-i dă afară din Biserică. (3 Ioan 9-10)

Poate te întrebi cu mirare, cum se poate să ajungă cineva care nu este ucenic şi bun creştin în poziţia de conducător al unei biserici sau a unei organizaţii creştine? Sunt oameni carierişti cărora “le place să aibă întâietate” şi ei îşi folosesc toate abilităţile pentru a ajunge în poziţii de conducere. Aceasta îi interesează cel mai mult şi tot efortul îl depun pentru aceasta. Nu fi unul ca ei. Fii mai degrabă un bun ucenic al lui Hristos care cercetează sistematic Sfintele Scripturi şi trăieşte potrivit cu ele.

Confuzia Nr. 4 – Ucenic este persoana care citeşte multe cărţi creştine

Am auzit luna trecută o istorie povestită de un student de la facultatea de teologie, care spunea cum au venit odată cu tot grupul la lecţie şi pentru că nu au reuşit să se pregătească, profesorul i-a întrebat: “Bine, atunci vreau să-mi spuneţi cine şi ce a citit ultima dată în Biblie?” Atunci unul din studenţi a răspuns: “Noi nu citim Biblia pentru că nu reuşim având de învăţat foarte multe materii care sunt despre Biblie…” Profesorul s-a supărat foarte tare pe el şi l-a alungat de la lecţie pentru acest răspuns, dar nu a avut dreptate. Domnul Isus a spus că suntem cu adevărat ucenicii Lui dacă rămânem în Cuvântul Lui, dacă studiem Biblia. Nu vreau să spun că nu trebuie să citim alte cărţi despre Biblie, dar ele nu pot înlocui Biblia şi chiar mai mult, uneori prin unele se pot strecura învăţături greşite în viaţa noastră şi nu nu putem face deosebirea dacă că nu cunoaştem Cuvântul lui Dumnezeu.

Confuzia Nr.5 – Ucenic este membrul unei echipe care face lucrare creştină

Unii conducători creştini consideră că fac ucenicie pentru că îi consideră dept ucenici pe cei care sunt în echipa sau organizaţia lor şi care fac o anumită lucrare creştină, dar nu studiază cu ei Scripturile sau o fac foarte, foarte puţin. Cel mai mult timp îl petrec în discuţii care ţin de organizarea şi mersul lucrării respective, să zicem că este vorba despre o activitate filantropică, sau organizarea evenimentelor creştine mari. Aceasta ia mult efort şi, de obicei, când se întâlnesc discută lucruri care ţin de bunul mers al lucrării pe care o fac şi de organizare. Aceasta nu poate fi numit ucenicie şi faptul că faci parte dintr-un grup ce face mai mult sau mai puţin o lucrare spirituală dar nu studiaţi şi nu trăiţi potrivit cu Sfintele Scripturi, nu te califică să te numeşti ucenic.

Unicul lucru care ne califică să ne numim ucenicii lui Hristos este să ne dedicăm cercetării Sfintelor Scripturi pentru a aplica deplin în vieţile noastre învăţătura lor şi a-L prezenta lumii pe Mântuitorul prin caracterele noastre schimbate. Dumnezeu să ne ajute la aceasta.

Am citit un articol despre o tânără care a fost vândută de două ori în Turica pentru sclavie sexuală. Mâine vreau să public un articol unde, în baza celor citite despre fata vândută de două ori, voi da altora sfaturi cum să se protejeze de traficul de fiinţe umane.