Cum să te bucuri trăind pentru alţii? (Exemplul Apostolului Pavel)

632 Shares

Domnul Isus Hristos a spus că “mai ferice este să dai decât să primeşti” arătând astfel tuturor că adevărata fericire o poţi experimenta doar când îţi trăieşti viaţa pentru binele altora şi te jertfeşti pentru ei. Ia mult timp oamenilor să ajungă la înţelegerea acestui adevăr şi puţini sunt care îl înţeleg, dar şi mai puţini care ajung să-l trăiască în această viaţă. Vă propun să urmărim în acest articol cum s-a bucurat Pavel trăind pentru alții și jertfinduse pentru mântuirea altora.

Nu rămâne indiferent faţă de nevoile altora

Pavel se afla în teminiţă când a venit să-l viziteze Epafras, de la care a aflat că creştinii din Colose, la acel moment, erau supuşi pericolului unei erezii cunoscute în antichitate sub numele gnosticism. Apostolul nu-i cunoştea personal pe creştinii acelei biserici şi se pare că nu-i vizitase încă, dar imediat cum a auzit despre problema şi situaţia lor, nu a rămas indiferent. A scris această epistolă prin care i-a învăţat şi i-a îndemnat să rămână în învăţătura curată a Evangheliei şi să-L urmeze pe Domnul Isus Hristos. Iată cum le-a scris:

Vreau într-adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru toţi cei ce nu mi-au văzut faţa în trup; pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumenzeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. (Coloseni 2:1-3)

Îndeplineşte nevoi care nu le pot îndeplini alţii

Se pare că, în cazul bisericii din Colose, conducătorii ei spirituali (unul fiind Epafras) nu erau în stare să ţină piept atacurilor eretice. Era nevoie de intervenţia unui om experimentat şi bine cunoscător al adevărului Evangheliei care ar fi fost in stare să apere biserica. Pavel îşi cunoştea bine chemarea şi puterea care lucra cu tărie în el. De acea, chiar dacă nu-i cunoştea personal pe Coloseni, s-a ridica în apărarea credinţei lor, aşa cum scrire:

Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupulu Lui, care este Biserica. Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. (Coloseni 1:24-25)

Apreciază şi bucură-te de succesele altora

Când a auzit de la Epafras despre biserica din Colose, Pavel s-a bucurat pentru ei şi a mulţumit lui Dumnezeu cum scrie:

Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi, şi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus, şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii (Coloseni 1:3-4)

În acelaşi capitol mai scrie:

De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice înţelepciune şi pricepere duhovnicească. (Coloseni 1:9)

În capitolul 2 al scrisorii îşi exprimă bucuria astfel:

Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi, şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre. în Hristos. (Coloseni 2:5)

Fă tot ce poţi pentru mântuirea fiecărui om

Fiecare din noi avem un număr mare de prieteni, cunoscuţi, rude, colegi, etc. În mijlocul treburilor de zi cu zi, noi uităm cât de imortantă şi primordială este mântuirea lor. La momentul scrierii epistolei către Coloseni, Apostolul Pavel se afla în temniţă şi ar fi putut să fie preocupat de problemele şi suferinţele proprii. El însă, imediat cum a aflat despre nevoia şi problema creştinilor din Colose, a scris această epistolă pentru că principiul lui de viaţă era următorul:

Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine. (Coloseni 1:28-29)

Pune mântuirea altora mai presus de confortul propriu

Odată ce se afla în temniţă, era firesc de aşteptat ca Pavel să apeleze la ajutorul şi rugăciunile Colosenilor pentru eliberarea lui. El însă era cel mai mult preocupat nu de eliberarea sa, ci de înaintarea Evangheliei, adică de mîntuirea altora. În ultimul capitol al scrisorii scrie:

Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanţuri, ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea. (Coloseni 4:3-4)

Apreciază munca şi eforturile altora

Este evident că apostolul Pavel le-a împlinit Colosenilor o foarte mare nevoie prin epistola ce le-a trimis-o şi, poate, nimeni altul din conducătorii sau învăţătorii lor nu ar fi fost în stare să îndeplinească această nevoie. Dar Pavel nu trece cu vederea pe nici un slujitor al lui Hristos care slujeşte altora şi contribuie la înaintarea Evangheliei şi la creşterea bisericii. La încheierea epistolei, el relatează despre mulţi oameni şi în legătură cu fiecare spune cuvinte frumoase de apreciere. Astfel vorbeşte bine despre Tihic, Onisim, Aristarh, Marcu, Iust, Epafra, Luca şi Dima. Toţi aceştea se afla cu Pavel, dar nu trece cu vederea nici pe cei din Colose pe care îi cunoştea şi spune cuvinte de apreciere la adresa lor. Nu poţi să trăieşti pentru alţii şi să nu-i apreciezi pentru ce sunt şi ce fac în Evanghelie.