Vânătoarea de vânători

Întâlnisei în tine nişte nobili seniori
Porniţi la obişnuita vânătoare de suspinători,
Ajutaţi de întunericul cerului împodobit cu nori
Şi alaiul de mesaje – te iubesc, fără tine mor.

Unul dintre acei prădători
Era Aemulus, care îngenunchea deseori,
Se ruga lui Dumnezeu, să treacă lumina prin nori,
Să-i dea înţelepciunea adevăraţilor vânători.

O răză îi lumină ochii chiori
Ascultându-i rugăciunea de atâtea ori
El îi mustră atunci pe ai tăi nobili seniori,
Ce vânau ademeniţi în dezacorduri de viori!

În zadar îşi mai adapă gloanţele uneori
Cu gândaci şi tot felul de târâtori,
Căci au uitat ce şi cum să vâneze,ori
Prada îşi bate joc acum de vânători.

Articole recomandate: