Top 7 greșeli de punctuație în limba română

În acest articol, aș dori să aduc exemple de cele mai frecvente greșeli de punctuație, întâlnite atât în lucrările elevilor, cât și în articole sau în alte scrieri oficiale.

 

     1. Nu se pune virgulă între subiect și predicat.

Prima și cea mai gravă greșeală de punctuație este plasarea virgulei între subiect și predicat.

Exemplu:

Greșit: Părinții și copiii, ar trebui să petreacă mai mult timp împreună.

Corect: Părinții și copiii ar trebui să petreacă mai mult timp împreună.        

Alte exemple:

„Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o.” (Ioan 1:5)

„Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.” (Romani 13:10)

 

     2. Nu se pune virgulă înainte de „etc.”, „ș.a.m.d.”, „ș.a.”. 

Abrevierea „etc.” sau „et caetera” provine din limba latină și se traduce „și celelalte”, „și alții”, „și altele” în limba română.

Exemplu:

Greșit: Republica Moldova este renumită prin obiceiuri și tradiții, prin bucatele tradiționale și ospitalitatea oamenilor, prin obiectivele turistice, etc.

Corect: Republica Moldova este renumită prin obiceiuri și tradiții, prin bucatele tradiționale și ospitalitatea oamenilor, prin obiectivele turistice etc.

Alte exemple:

Pentru construirea cortului întâlnirii poporul a adus unele dintre cele mai scumpe materiale: aur, argint, materii vopsite în purpuriu și cărămiziu etc. 

 

     3. Nu se lasă spațiu înainte de punct.

Este greșit să lăsăm spațiu înaintea semnelor de punctuație. Scriem fără spațiu înainte de punct, dar lăsăm spațiu după el.

Exemplu:

Greșit: „Şi copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberele lor . Norul s-a oprit în pustia Paran.” (Numeri 10:12)

Corect: „Şi copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberele lor. Norul s-a oprit în pustia Paran.”  

Nu se lasă spațiu după punct atunci când folosim abrevieri și date.

Exemplu:

a) abrevieri: ș.a.m.d., ș.a.

b) abrevieri ale numelor: I.L. Caragiale

c) date: 12.02.2021.

 

     4. Aceeași situație o avem în cazul semnului exclamării și al semnului întrebării. 

Exemplu:

Greșit: Fii atent la traversarea străzii!Așteaptă să se aprindă culoarea verde a semaforului! 

Corect: Fii atent la traversarea străzii! Așteaptă să se aprindă culoarea verde a semaforului! 

Alte exemple:

„Care este, în adevăr, neamul acela așa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?” (Deuteronomul 4:7)

 

     5. Nu se lasă spațiu între ghilimele și citatul cuprins între ele. 

Exemplu:

Greșit: „ Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima. ” (Gabriel Carcia Marquez)

Corect: „Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima.”  

Alte exemple:

„Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie.” (Proverbe 2:6-7)

 

     6. Folosim doar trei puncte de suspensie și nu lăsăm spațiu înainte de ele.

Punctele de suspensie […] arată o întrerupere în șirul gândirii, al acțiunii sau o omisiune de text. Ele sunt întotdeauna în număr de 3 […], nu [..], nici [….], nici […..].

Scriem fără spațiu înainte de ele și lăsăm spațiu după ele. Stilistic, punctele de suspensie se folosesc atunci când exprimă atitudini și stări, îndemnând la meditație, ilustrează surprinderea și mirarea față de cele auzite.

Exemplu:

Greșit: „Nu știi ce ștrengar se face … și deștept …” (I.L. Caragiale – „Vizită”)

„Și mai zice că nu poate …”

Corect: „Nu știi ce ștrengar se face… și deștept…” (I.L. Caragiale – „Vizită”) 

„Și mai zice că nu poate…”

De asemenea, punctele de suspensie marchează lipsa unei părţi din text în cadrul unor citate.

Exemplu:

„Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, …. parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”

(Ion Creangă – „Amintiri din copilărie”)

 

     7. Vocativul se desparte prin virgulă de restul propoziției.

Vocativul este cazul care exprimă adresarea către o persoană, folosind un apelativ, fie nume propriu, fie un termen de adresare.

Exemplu:

Greșit: Maria vino afară! Copile deschide fereastra!  

Corect: Maria, vino afară! Copile, deschide fereastra!

Alte exemple:

„Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.” (Deuteronomul 6:4-5)

De asemenea, prezența sau absența virgulei poate modifica sensul propoziției.

Exemplu:

Ana, învață lecția!

Ana învață lecția. 

În ediția următoare, vom aduce exemple de acord greșit dintre mai multe părți de vorbire și le vom încadra în context.