Ministerul Educației a decis ca subiectul primei ore a anului școlar 2013-2014 să fie „Cultura Republicii Moldova în 22 de ani de îndependență”. În pregătirea pentru această lecție, presupun că, mai mulți profesori se vor opri la rezultatele sondajului efectuat de portalul Unimedia prin care s-a încercat să se stabilească cele mai bune 50 de romane basarabene din ultimii 50 de ani, mai ales că o bună parte din ele au fost scrise tocmai în ultimii 22 de ani de independență. Am fost curios și eu să aflu rezultatele acestui sondaj și am rămas uimit de mai multe lucruri.
Pe poziția 5 s-a plasat romanul lui Aureliu Busuioc „Hronicul Găinarilor”. Cu un an in urmă, la începutul verii, băiatul nostru mai mic Daniel și-a luat lista pentru lectura de vacanță primită de la școală și a început să citească. Acest roman era în lista lui. Am cumpărat cartea și el a început lectura, dar peste câteva minute a venit la mine și mi-a spus că nu dorește să mai citească această carte. Când l-am întrebat care este motivul mi-a arătat de pe primele pagini câteva înjurături și cuvinte murdare. I-am dat dreptate fiului meu și am apreciat maturitatea lui spirituală, discernământul de care a dat dovadă și hotărârea să rămână credincios Cuvântului lui Dumnezeu care l-am învățat până acum și care spune:
Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire. Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. (Efeseni 5:3-5)
Mă întreb ce a dorit autorul romanului „Hronicul Găinarilor” să promoveze și să educe la cititorul său prin utilizarea înjurăturilor în romanul său? A vrut să arate realitatea? Dar oare nu văd oamenii această realitate tristă continuu în jurul lor? Nu suntem toți sătui de realitatea aceasta dureroasă când peste tot se aud înjurături?
Recent, trecând prin satul Vatici, care este unul foarte frumos și pitoresc, m-am oprit cu un prieten al meu lângă magazinul din sat să vorbim și ne-am așezat acolo la o masă. Alături de noi stăteau trei bărbați și două femei. Una din femei vorbea tare și înjura cu cuvinte murdare. La un moment m-am întors spre ea și am rugat-o să nu mai vobească astfel pentru că suntem într-un loc public și aceasta ne deranjează. Ea s-a arătat foarte supărată, dar ceilalți trei bărbați i-au spus să asculte de sfatul meu bun și să-și măsoare vorbele. Când au plecat de acolo, bărbații și-au cerut iertare pentru purtarea ei, dar ea nu. Iată realitatea în care trăim. Ne place așa realitate? Nu. Este dureroasă și dacă scriitorii hotărăsc să folosească cuvinte porcoase, vorbe nechibzuite și glume proase în lucrările lor, aceasta va aduce mai multă degradare și dispreț. Să nu ne trezim că cititorii acestor romane (care nici pe departe nu merită să fie în top) vor ajunge să înjure la tot pasul și pe toată lumea.
Și încă ceva despre romanele care au intrat în topul sondajului făcut de portalul Unimedia. Pe poziția 11 a fost pus un roman a cărui titlu este o rușine pentru un om care are cât de puțină cultură măcar să-l pronunțe. Ce a gândit Alexandru Vakulovski când a ales acest titlu? Este oare autorul un om cu un nivel înalt de cultură? Nu cred… Ce cred cititorii?