Luna în care încă ne aflam a fost și este plină de evenimente care ne tulbură liniștea și ne afectează fie direct, fie indirect. Am rămas cu toții întristați de uciderea de către un terorist musulman a 84 de persoane în orașul francez Nice. Nu a trecut nicio zi deplină că omenirea din nou rămânea oripilată și stresată de puciul militar ieșuat din Turcia, la care aproximativ 300 de oameni și-au pierdut viața, astfel deznădăjdea ne-a apăsat pe toți.
Ce se întâmplă acum în Turcia afectează înclusiv și țara noastră, pentru că știm ce legături avem cu acest mare jucător pe arena internațională. Este evident că libertatea presei în această țară va avea de suferit de pe urma acestui puci eșuat, pentru că doar în mai puțin de o săptămână zeci de posturi de televiziune au fost închise. Libertarea religiei, care și așa șubredă, va fi și mai mult restrânsă, iar dreptul la libera exprimare va deveni curând un lux în această țară. Națiunea turcă care s-a instaurat pe locurile biblice, teritorii unde apostolul Pavel împreună cu echipa sa a vestit Evanghelia și a plantat zeci de biserici, acum pe zi ce trece se îmbracă cu o haină tot mai neagră a islamului, or, aceasta este și dorinta actualului președinte Recep Erdogan, acest om care a schimbat total la față Turcia și pe care vrea să o ducă departe de principiile celui care a fondat această țără, Mustafa Kemal Ataturk. Anume Ataturk a pus bazele Turciei moderne și a făcut din țara aceasta una din cele mai prietenoase. Ca rezultat, milioane de turiști printre care și sute de mii de evrei se bucurau de locurile frumoase pline de încărcătură istorică a unei țări cu o populație majoritar musulmană. De asemenea, era un aliat de nădejde al Statelor Unite și un membru important și activ al NATO. Turcia părea să fie un echilbru între Occident și lumea musulmană. Odată, părintele fondator al națiunii turcești Kemal Ataturk a afirmat: “Dacă va fi pace în Turcia, va fi pace și în lume”. Profetice declarații ale primului președinte turc, în contextul evenimentelor din zilele noastre, pentru că ceea ce vedem astăzi în această țară numai pace nu poate fi numită.
Toate au fost bune și frumoase până a venit la putere actualul președinte, care este un islamist radical, așa cum chiar dânsul a afirmat-o nu o dată. Condus de viziunea de a reda Turciei puterea și gloria fostului Imperiu Otoman în culmea puterii lui, Erdogan se afișează peste tot ca un dictator, dar care, culmea, are o mare popularitate acasă.
Rămâne multe semne de întrebare față de acest om, care, în loc să lupte împotriva teroriștilor din așa-zisul Stat Islamic, se folosește de războiul din Siria și Irak pentru a-i bombarda pe kurzii care locuiesc în Turcia de azi. Mai mult de 2000 de persoane au fost persecutate, pentru că au încercat să aibă o altă opinie decât cea a președintelui și doar în acest an 6 biserici creștine au fost închise și li s-au confiscat terenurile.
Evident că această situație complică și mai mult pacea relativă pe care o avem în aceste zile, pentru că imediat după evenimentele din Turcia am văzut cu toții despre alte acțiuni teroriste în Germania, Armenia sau Kazahstan unde lume nevinovată a avut de suferit de pe urma acțiunilor teroriste.
Văzând toate aceste lucruri, nu poți să nu te întrebi încotro merge omenirea… Cum trebuie să se comporte un creștin văzând și auzind despre toate aceste lucruri? Mai ales că multă lume s-a grăbit să afirme că toate aceste evenimente tragice prevestesc sfârșitul lumii. Domnul Isus ne-a avertizat că atunci când…
,,veți auzi despre războaie și vești războaie să nu vă înspăimântați, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul.”(Marcu 13:7).
Noi ca și creștini trebuie să nu rămânem în necunoștință și să nu uităm că nici pe timpurile apostolilor sau bisericii primare nu era mai multă pace și liniște, dar Evanghelia a înaintat repede și calitativ. Poate aceste evenimente ne vor trezi și pe noi la realitate și vom începe să ne întoarcem la chemarea sfântă și nobilă a fiecărui creștin de a merge și a face ucenici.