Ce spune Biblia despre titlurile religioase?

Recent am primit o întrebare cu privire la titlurile religioase folosite pentru slujitorii bisericii:

Am o întrebare referitoare la titlurile religioase. Care este opinia dumneavoastră despre slujitorii bisericii care referindu-se la ei înşişi se numesc cu termenii “Înalt Prea-Sfânt, Prea-Sfânt”? Din înţelegerea mea, singura persoana din Scriptura pentru a fi numit în acest mod este Domnul nostru Iisus Hristos. Vă mulţumesc pentru timpul acordat!

Nici nu m-am gândit prea mult la aceste lucruri ce țin de titlurile religioase, dar, dacă mă întrebaţi opinia mea, eu vreau să am una biblică, de aceea, am decis să vă prezint ceea ce spune Biblia în aceste sens. Domnul Isus ne-a avertizat…

Să ne păzim de atitudinile fariseice

Iată ce ne relatează Evanghelia după Matei în acest sens:

Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, a zis: „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac. Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi; umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: „Rabi! Rabi!” Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi. Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiţi „Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat. (Matei 23:1-12)

Fariseii iubeau titlurile religioase înalte și recunoștința oamenilor

În acest text, Mântuitorul ne atenţionează la următoarele lucruri importante:

  • Fariseilor le plăcea să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: “Rabi! Rabi!” (în traducere înseamnă “învăţător”) cu toate că viaţa lor era contrară învăţăturii pe care o dădeau oamenilor
  • Domnul Isus ne-a spus nouă, creştinilor, slujitorilor creştini, să nu ne numim aşa, în sens că să nu ne găsim plăcerea în a ne îngâmfa şi înălţa asupra altora prin astfel de titluri
  • Noi, creştini, trebuie să înţelegem că suntem egali înaintea lui Hristos şi suntem toţi fraţi, indiferent de poziţia pe care o avem şi slujirea pe care o facem în Evanghelie
  • Sensul central al textului de mai sus este să nu folosim titlurile religioase ca să ne înălţăm singuri în ochii noştri sau să ne înălţăm deasupra altora şi să uităm de smerenia la care ne-a chemat şi ne-a învăţat Mântuitorul nostru

Ce titluri şi-au dat apostolii?

De obicei, la începutul epistolelor pe care le-au scris, Apostolii şi-au dat anumite titluri şi aceasta în dependenţă de mesajul pe care îl transmiteau. La începutul Epistolei I către Corinteni, Apostolul Pavel a scris:

Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru: (1 Corinteni 1:1-2)

Pavel se numeşte pe sine “apostol al lui Hristos”, pe Sosten îl numeşte “fratele”, iar despre corinteni spune că au fost sfinţiţi şi sunt “chemaţi să fie sfinţi”.  Aceste titluri religioase arată chemarea lor, adică ceea ce aşteaptă Domnul Isus Hristos de la ei, ceea la ce i-a chemat.

Apostolul Petru se prezintă tot ca şi apostol al lui Isus Hristos la începutul primei lui epistole:

Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia, după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! (1 Petru 1:1-2)

Apropo, oamenii azi folosesc titlul de apostol fără să se gândească la semnificaţia acestui cuvânt. În contextul acelor vremuri cuvântul apostol avea sensul  de “trimis” şi se aplica deseori unui rob  care a fost trimis de stăpânul său să comunice un mesaj cuiva. Pe creştini Apostolul Petru îi numeşte “aleşii” lui Dumnezeu.

Tot în această epistolă I, Apostolul Petru mai spune despre sine că este “prezbiter” care înseamnă bătrân, dar mai ales în sens de bătrân lider, conducător al bisericii, care este implicat în păstorire:

Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. (1 Petru 5:1-2)

În a doua Epistolă, Apostolul Petru face o referinţă la Apostolul Pavel şi scrie astfel:

Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, (2 Petru 3:15)

Cum vedem, apostolii se adresau unii altora cu titlul de “frate”, aşa cum Domnul Isus i-a învăţat.

Să cinstim pe cei ce ne cârmuiesc în Domnul

Aşa ne învaţă Dumnezeu în Sfânta Scriptură, când zice:

Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi. (1 Tesaloniceni 5:12-13)

Este trist să vezi cum azi uneori oamenii folosesc titluri religioase înalte la adresa liderilor lor spirituali, dar îi tratează cu lipsă de respect şi aceste lucruri nu se potrivesc între ele tot aşa cum nu se potriveşte când liderii spirituali se numesc pe sine cu titluri înalte dar prin viaţa lor arată un altfel de comportament. Să ne păzim de astfel de atitudini şi să tratăm cu respect pe cei ce se ostenesc între noi şi care ne cârmuiesc în Domnul şi ne sfătuiesc. Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Articole recomandate: