Tactica nr 3 de neutralizare a Bisericii: Infiltrare şi Diversiune

O ultimă tactică este infiltrarea activiştilor homosexuali în mijlocul bisericilor care respectă autoritatea Bibliei. Unii cititori care nu au avut a se confrunta cu partea politică a conflictului cu mişcarea homosexuală s-ar putea să nu înţeleagă seriozitatea acestei probleme. După aproape 20 de ani de apărare a familiei naturale, autorul poate confirma atât determinarea, cât şi viclenia activiştilor homosexuali pentru care scopul întradevăr scuză toate mijloacele. Cît am lucrat la Oregon Citizens Alliance(Alianţa Cetăţenilor din Oregon) am fost obiectul unui şir întreg de “ trucuri murdare“ care au inclus ameninţare cu arme, hoţie, contestarea petiţiilor, ameninţare cu moartea, deschiderea corespondenţei poştale, ascultarea telefonului, procese, acte de vandalism şi altele(atacurile au încetat cînd am devenit avocat). Tactica de infiltrare în biserică este una subtilă, dar la fel de disperată.

Cel care încearcă să răstoarne bisericile care respectă autoritatea Bibliei este Mel White, fostul secretar personal al lui Jerry Falwell şi Billy Graham. După ce în 1994 şi-a declarat deschis homosexualitatea, White a format o organizaţie de “ Creştini Homosexuali“ militanţi numită Soulforce drept un intrument de a ataca biserica. “ Mel White are două mesaje de bază“ , scrie Joe Dallas, “ să dovedească că dreptul la religie este unul homofobic şi trebuie interzis, iar oricine promovează ideea că homosexualitatea poate fi depăşită trebuie redus la tăcere“ (Dallas, p.94)

Acest efort de a reduce la tăcere biserica include atât metode deschise, cât şi ascunse. “ Noi ne-am ascuns şi avem oamenii noştri în orice organizaţie care promovează dreptul la religie“ (inclusiv bisericile), “ se laudă White pe website-ul său, www.soulforce.org. El mai afirmă că “timp de decenii, ne-am jucat cu instituţiile lor, am condus coruri, au predat lecţiile lor, şi am umplut băncile lor. Noi suntem păstorii şi preoţii lor, diaconii lor, administratori, învăţători de şcoală duminicală şi supraveghetori… A venit timpul să punem capăt propriei noastre asupriri şi să ne revendicăm demnitatea prin intermediul unui plan bine gândit de separare non-violentă.”

Ce anume fac aceşti activişti strecuraţi în biserică? Putem doar presupune. Totuşi, privind la ceea ce fac tovarăşii lor care activează deschis, înţelegem că trebuie să fim îngrijoraţi.

În 1961 am fost invitat să vorbesc la biserica păstorului Ron Greer în Madison, Wisconsin. Acest om este un pompier african-american care a apărut la ştirile naţionale pentru că a fost dat afară din departamentul municipal de pompieri atunci când a vorbit negativ despre homosexualitate la serviciu. Vizita mea a avut loc în perioada când el încă se lupta să-şi păstreze locul de muncă. Când am sosit la mica lui biserică pentru programul de seară, clădirea era deja înconjurată de mai mult de 400 de radicalişti homosexuali. Când păstorul Greer a deschis uşa bisericii, o mare parte din activiştii( lesbiene mai mult) s-au împins în faţă ca să-şi facă drum în biserică. În doar câteva minute au reuşit să preia controlul asupra încăperii şi au împiedicat ca adunarea să aibă loc. Timp de o oră aceşti militanţi homosexuali au ţinut o demonstraţie de blasfemie în interiorul bisericii în timp ce alţii au inconjurat biserica şi aruncau cu pietre şi capace de la coşurile de gunoi în pereţi şi ferestre, strigând monoton, “ Zdrobiţi creştinismul! Aduceţi înapoi Leii!“. În cele din urmă, intervenţia poliţiei a oprit demonstraţia şi eu am putut să îmi fac prezentarea.

Întro manieră asemănătoare, Soulforce se specializează în a face presiuni asupra bisericii prin acte de nesupunere civilă. La data de 11 iunie 2002, un grup din 200 de activişti Soulforce a invadat Convenţia Baptistă de Sud.

În momentul când preşedintele uniunii James Merritt şi-a început discursul său anual, manifestanţii s-au ridicat de la locurile lor câte unul-doi în acelaşi timp şi au mers printre rânduri, strigând la mai mult de 8700 baptişti aşezaţi pe scaune şi podea… din nou şi din nou: “ Isus iubeşte copiii voştri homosexuali, puneţi capăt suferinţei“, “ Încetaţi să ne mai omorâţi“ şi “ Dumnezeu ne iubeşte pe noi pe toţi“ ….demonstraţia a continuat pe parcursul întregului discurs.(Militanţi pentru drepturile homosexualilor arestaţi la Convenţia Baptistă de Sud, St, Louis Post Dispatch, 6.11.02)

Un alt protest al activiştilor homosexuali de la Convenţia Metodiştilor Uniţi în 2000 a avut un succes similar reuşind să blocheze temporar câteva acţiuni legislative.(Christianity today, 12 iunie 2000)

Presiunea de a renunţa la integritatea biblică este aplicată şi bisericilor în mod individual. În septembrie 2002, White şi partenerul său Gary Nixon au închiriat o casă vizavi de Thomas Road Baptist Church din Lynchburg, Virginia, condusă de Jerry Falwell. Ţinta lor este de a ne constrînge pe mine şi pe membrii bisericii noastre să ne schimbăm atitudinea vizavi de homosexualitate, pe care o considerăm un mod de viaţă păcătos, aşa cum ne învaţă Biblia, susţine Jerry Falwell. Aceşti bărbaţi mă acuză de faptul că încurajez “violenţa spirituală“, deşi biserica noastră slujeşte în mod constant homosexualilor în acelaşi mod în care o face şi altor oameni, care au nevoie de pocăinţă.(“ O tragedie care se dezvaluie in continuare” , WorldNetDaily.com, 9/21/2002). White a ignorat chemarea la pocăinţă şi raspunsul lor a fost un plan de a organiza marsul pentru egalitate linga Lynchburg, o prezentare a neadevărurilor spuse de Falwell dovedite de psihiatri, oameni de ştiinţă şi cunoscători ai Bibliei şi seminare despre nesupunerea civilă non-violentă.” (pentru detalii vedeţi www.soulforce.org).

Mişcarea de apărare a “creştinismului gay” va lua amploare cu siguranţă, urmând tendinţa care a început-o la sfârşitul anilor 1960. Dallas identifică 3 etape de dezvoltare a acestei mişcări, în special în mesajul schimbător pe care îl promovează “biserica homosexuală”: “1) Dumnezeu ne iubeşte şi pe noi(1969-1976) , 2) Dumnezeu nu doar ne iubeşte, dar El este de acord cu felul nostru de a fi gay(1976-1979) , şi 3) Oricine afirmă că nu poţi fi homosexual şi creştin în acelaşi timp trebuie oprit’ (1980-până în prezent)” (Dallas, p.95).

Oriunde homosexualii au obţinut suficientă putere, creştinii sunt întradevăr opriţi, în primul rând prin legi privind infractiunile motivate de ura. Următoarele exemple sunt luate dintrun articol al lui Robert Knight din Family Voice.

* Când preotulKristopher Okwedy din Staten Island, New York a cumpărat spaţiu pentru a plasa un verset biblic despre homosexualitate pe două panouri publicitare, a făcut-o crezând că face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu. Autorităţile publice însă au cerut companiei de publicitate să scoată versetul. Motivul: transmite o atmosferă de intoleranţă.

* În Saskatchewan, Canada, un proprietar de ziar a fost târât în faţa Comisiei pentru Drepturile Omului pentru că a publicat un spot publicitar care conţinea un verset biblic despre homosexualitate. Doi primari din Ontario au achitat amende personale pentru că nu au permis evenimente din cadrul gay-pride-urilor în oraşele lor. Refuzul lor de a celebra homosexualitatea a fost o dovadă de bigotism faţă de homosexuali, a decis comisia pentru Drepturile Omului.

* Autorităţile canadiene au avertizat pe Dr James Dobson cu emisiunea Focus on the Family, pe Dr Jerry Falwell cu emisiunea Old Time Gospel Hour şi Dr Laura (Schlessinger) Show că nu vor putea difuza emisiunile lor până când nu taie orice porţiune referitoare la homosexualitate. Consiliul audioviualului din Canada citează Legea privind infractiunile motivate de ura, care interzice să se vorbească cu defăimare de orice grup. Aceasta presupune că păstorii nu au voie să citească în emisie directă nici un verset despre homosexualitate, altfel staţiile radio care îi difuzează pot să îşi piardă licenţa.

* În San Francisco, autorităţile municipale au luat o decizie prin care au condamnat o campanie de publicitate cu logo-ul Adevărul cu dragoste organizat de Concerned Women for America şi alte grupuri pro-familie. Ei au cerut mass-mediei locale să nu difuzeze acele spoturi. Mesajul lor că– Isus poate mîntui homosexualii şi să-i ajute să se elibereze de homosexualitate – a fost categorisit drept “plin de minciuni” şi instigator la o creştere sporită a violenţei împotriva homosexualilor“. Un demnitar chiar a scris o scrisoare prin care acuză direct grupurile pro-familie că au bătut până la moarte un student al unui colegiu din Wyoming, Matthew Sheppard. (Knight, Robert H., “The Hate Crimes Agenda: An Attack on Faith,” Family Voice, Iulie/August 2001).

* În timp ce această carte este pregătită pentru tipar, Senatul Statelor Unite discută o nouă lege privind infracţiunile motivate de ură, care include în categoria crimelor discursurile care “induc” o altă persoană să comită “o crimă pe bază de ură”. În această categorie sunt incluşi păstorii care predică despre homosexualitate din Biblie. (Scarborough, Rick, “Senate letter calls for filibuster of ‘hate crimes’ bill,” WorldNetDaily, 23 mai. 2009.)

Cu cât e mai mare puterea pe care o deţin homosexualii, cu atât e mai severă pedeapsa pentru credincioşi. În Suedia, ţară care a condus procesul global spre recunoaşterea homosexualităţii, un pastor evanghelic a fost închis în închisoare pentru patru săptămâni în 1998 pentru că a încălcat o prevedere a legii de combatere a urii ce stipula “violenţa verbală” faţă de homosexuali. A fost acesta un act de violenţă? El a predicat despre Sodoma şi Gomora. (“Hate Literature Laws Sweep the U.S. and Other Western Democracies,” The Christian World Report, Aprilie, 1989, pg.1).(traducere Natalia Boicu)