Tactica # 1 a mișcării homosexuale de neutralizare a bisericii – divizează şi câştigă

Scott Lively, Răscumpărarea curcubeului, capitolul 3

Arma “creştină gay“ a mişcării politice homosexuale a fost concepută în 1968   de către un fost slujitor al bisericii penticostale Troy Perry. În acel an el a fondat Universal Fellowship of Metropolitan Community Churches (UFMCC)  – Comunitatea Universală a Bisericilor Metropolitane. Organizaţia lui Perry a fost cea care a dat naştere comunităţii religioase homosexuale cu care ne confruntăm astăzi. Iniţial insă, ea a servit drept scenă pentru introducerea doctrinei pro-homosexuale în învăţătura bisericilor creştine cu cea mai mare autoritate. Joe Dallas scrie: “Prin anii 1980 grupurile de prietenie ale homosexualilor au devenit biserici tradiţionale, în timp ce… bisericile gay independente creşteau”. Dallas, un fost homosexual şi membru al Bisericii Comunităţii Metropolitane a scris una dintre cele mai importante cărţi pe acest subiect. Cartea sa A Strong  Delusion: Confronting the “Gay Christian” Movement (O mare iluzie: Confruntarea mişcării creştine homosexuale) descrie cum Perry şi urmaşii lui au răsturnat prima barieră a “teologiei homosexuale”.

Înarmată cu o bază teologică puternică, mişcarea creştină homosexuală a căutat să se strecoare în cea mai mare comunitate creştină…La data de 9 septembrie 1981 Comunitatea Universală a Bisericilor Metropolitane a cerut să fie acceptată ca membru de către Consiliul Naţional al bisericilor ecumenice ale lui Hristos din SUA. Acest fapt a stârnit mari controverse in mijloacele media de atunci.Chiar înainte de a depune cererea de solicitare a membriei lor,  Consiliul Naţional al bisericilor ecumenice le-a transmis tot prin media că orice încercare de a se alătura organizaţiei lor va fi considerată drept o“nebunie obraznică”

Comunitatea Universală a Bisericilor Metropolitane a depus totuşi cererea oficială prezentând nevoia de a se alinia unei confesiuni ca şi “parte a procesului de vindecare”…Timp de doi ani, reprezentanţii Comunităţii Bisericilor Metropolitane au participat la discuţii extinse cu membrii Consiliului Bisericilor ecumenice din SUA… şi chiar au condus un serviciu divin ecumenic pentru membrii Consiliului în primăvara anului 1983.Cu toate acestea în toamna aceluiaşi an, Consiliul Naţional al bisericilor ecumenice ale lui Hristos din SUA a decis să amîne pe un timp nedeterminat orice plan de a accepta Comunitatea Bisericilor Metropolitane in calitate de membru.

Aceasta trebuie să fie o lecţie pentru biserică. În timp ce unii renunţă uşor la planurile sale, activiştii homosexuali nu o fac. Într-o manieră specifică lor, ei au continuat să exercite o presiune continuă asupra Consiliului Bisericilor ecumenice din SUA ca să-i accepte şi până la urmă au reuşit.O lesbiană a ajuns să prezideze una dintre cele mai mari filiale locale şi “problema homosexualilor”a devenit prioritate pentru organizaţia lor. Între timp, a venit rîndul bisericilor conservatiste să se alăture “procesului de vindecare”.

Cheia succesului homosexualilor este manipularea psihologică, iată de ce ei au avut succes mai întâi în bisericile “liberale”. Doar o cunoaştere profundă a Bibliei, împreună cu o dedicare totală adevărului Scripturii pot proteja un credincios de la manipulările care au loc de-a lungul “procesului de vindecare”. Perry însuşi a declarat: “ Am ştiut că voi avea puţine probleme cu aşa-numitele biserici liberale. De regulă, ele nu prea se implică în studierea Scripturii“(Dallas, A Strong Delusion, 1996,  p.82). Aici se ascunde cel mai mare pericol pentru bisericile conservatiste, întrucât observaţia lui Perry despre bisericile liberale este in general valabilă şi pentru mulţi creştini conservatişti ca persoane. Prea mulţi creştini conservatişti nu se implică în studierea Scripturii, şi în mod special în înţelegerea acelor pasaje care abordează divorţul şi homosexualitatea. De ce ar face-o, dacă păstorii lor foarte rar, sau chiar deloc, nu abordează aceste subiecte? (acest fenomen prin care se evită în mod intenţionat abordarea doctrinelor sociale controversate, mai ales in adunările concentrate pe creşterea numărului de membri, este condamnabil). Lipsa învăţăturii biblice a creat un climat favorabil pentru activismul homosexual în biserici.  La moment, apărătorii homosexualităţii înregistrează un număr crescînd de adepţi din rîndul membrilor bisericilor cu învăţătură biblică.

Probabil că în intimitatea misiunilor lor sau a sălilor de şedinţă, păstorii conservatişti de astăzi clasează eforturile de susţinere a homosexualilor drept o “nebunie obraznică”, dar în cele din urmă lipsa lor de discernământ va trece întrun sentiment de jenă, dacă îşi subestimează adversarul.

Un incident grăitor s-a produs la Colegiul Baptist William Jewell din Nashville, Tennessee. Întrun articol publicat la data de 11 Decembrie 2002 în Presa Baptistă se cerea dezbaterea de către senatul studenţesc a faptului dacă e cazul de adăugat  “orientarea sexuală” la proiectul de lege a drepturilor studenţilor acelei instituţii. Drept răspuns, Patricia Schoenrade, decanul Facultăţii de Psihologie a ieşit cu o declaraţie publică prin care avertiza despre o tendinţă pe care a sesizat-o dânsa printre studenţi de a accepta modul de viaţă homosexual. Dna Schoenrade a dat dovadă de îndrăzneala unei persoane întoarse la Domnul prin faptul că a vorbit împotriva tendinţei de acceptare a homosexualităţii la Colegiul Wiiliam Jewel. Gestul ei este mai de apreciat, dacă amintim că înainte de pocăinţă sa din 1998, dna Schoenrade era susţinător deschis al drepturilor gay-lor. În discursul său ea a atenţionat că o altă facultate a acestei instituţii biblice conservatiste evita confruntarea pe acest subiect din frica de a fi judecaţi drept intoleranţi. Un lucru este important a fi reţinut că procesul de convertire a credincioşilor conservatişti nu este unul deschis, ci mai degrabă foarte subtil. Spre exemplu, folosirea argumentului că creştinii îi urăsc este o tactică larg folosită de către activiştii homosexuali. Cu cât mai puţin un credincios va cunoaşte adevărul Cuvîntului lui Dumnezeu, cu atât mai uşor el va fi manipulat prin acuzarea că este o persoană intolerantă(plină de ură). Credincioşii care stau bine pe Cuvîntul lui Dumnezeu ştiu că dragostea adevărată nu scuză păcatul. Chiar şi cazurile când Isus s-a îndurat mult de un păcătos, El i-a avertizat să “se ducă şi să nu mai păcătuiască”(Ioan 5:14, 8:1-11) Astfel cei care sunt slabi în credinţă sau în cunoştinţă pot fi făcuţi să creadă că milă faţă de homosexuali înseamnă acceptarea homosexualităţii ca mod de viaţă. Şi mai rău, alţii pot crede că Dumnezeu a creat homosexualitatea şi este un lucru bun pe care să îl celebrezi, şi nicidecum o provocare pe care să o depăşeşti.

(traducere Natalia Boicu)