Tactica de Neutralizare a bisericii Nr 2: Competiţia directă pentru autoritatea morală

Mişcarea „gay-ilor creştini” începută de Perry în 1968 a ajuns să fie acceptată. O căutare pe internet folosind acest termen a produs în jur de 10.000 de accesări în 2003, iar în 2008 peste 230,000. Plus la cei 250 de membri ai bisericii Metropolitan Community Church, se mai adaugă alte denominaţii ale homosexualilor: Alianţa Bisericilor Creştine, Reţeaua Bisericilor Evanghelice, Alianţa Naţională Penticostală a Gay-lor, şi bisericle Agape din SUA.

La rădăcina tuturor acestora se află nişte raţionalizări sucite numite teologia gay-ilor, inventată pentru a provoca autoritatea morală şi doctrinală a bisericii care crede Biblia. Dallas scrie,

«Pentru a convinge creştinii conservatori că Dumnezeu nu acuză homosexualitatea, mişcarea creştinilor gay trebuia să aplice o lovitură grea, în termeni conservatori, perspectivei biblice tradiţionale. Ignorarea Biblie cu greu ar fi fost acceptată, atacarea autorităţii ei ar fi fost şi mai rău. Pentru ca mişcarea gay-ilor creştini să-i poată convinge pe cei mai duri critici ai săi, era nevoie ca gay-ii să afirme că Biblia este autoritatea supremă şi să dovedească că autoritatea supremă nu condamnă homosexualitatea” (Dallas, p.86, accentul în original)

Drept punct de reper pentru a justifica homosexualitatea din perspectiva biblică a servit cartea Creştinismul, Toleranţa Socială şi Homosexualitatea, de John Boswell, premiată în 1981. Grăitor e că Boswell a fost el însuşi homosexual şi a murit de SIDA în 1994 (Pennigton, Sylvia, foşti-gay? Nu sunt! 1989, Hawthorne, p.161) Ideile sale au fost amplificate de alţii, dar cele două argumente centrale persistente a „teologiei gay-ilor” sunt prezente şi în lucrarea lui Boswell. Acestea sunt 1)că majoritatea pasajelor din Scriptură care se adresează homosexualilor au fost interpretate greşit pentru a condamna comportamentul pe care Dumnezeu nu-l condamnă şi 2) că cele cîteva interdicţii referitoare la homosexualitate erau doar nişte elemente din ritualul de curăţire şi legile cu privire la curăţire a evreilor dinVechiul Testament, care nu mai sunt valabile la moment.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi îndeaproape cu Biblia, (un grup care include majoritatea necreştinilor şi un procent mare din cei ce merg la biserică) argumentele pro-homosexuale s-au dovedit a fi foarte convingătoare. Oamenii cad de acord foarte repede cu afirmaţiile că Biblia în mare parte este obiectul unor interpretări diferite. Este doar un pas mic de acolo pînă la susţinerea „teologiei gay-ilor” ca o perspectivă alternativă posibil validă asupra părerilor tradiţionale. Adăugaţi la aceasta o suspiciune emoţională de „fundamentalism” născut de anii de retorică anti-creştină în media şi cultura populară, şi va fi uşor de înţeles de ce „teologia gay-ilor” şi-a atras adepţi. Doar cei care doresc ei înşişi să contesteze argumentele pro „gay” vor înţelege cît de suspicioase sunt de fapt.

Din fericire, acest lucru a fost făcut de către cercetători ai Bibliei care au o înaltă calificare. Dr.James De Young este profesor de Limba şi Literatura Noului Testament la Seminarul Vestic din Portland, Oregon. În anul 2000, el a publicat lucrarea: Homosexualitatea:Pretenţiile Contemporane Examinate în Lumina Bibliei, a altei Literaturi Antice şi a Legii. Toate elementele numeroase şi complicate ale “teologiei” gay-ilor sunt discutate în acest volum ce conţine aproape 400 de pagini.

Educaţia Dr. Young este impecabilă, dar adevărul nu a reuşit niciodată să intimideze mişcarea gay-ilor. Într-adevăr, argumentele fatal eronate ale lui Boswell încă sunt acceptate practic textual de către activişti ca şi Kindle. De exemplu, Kindle repetă papagaliceşte afirmaţiile lui Boswell că păcatul pentru care au fost distruse Sodoma şi Gomora nu a fost cel al homosexualităţii ci cel al lipsei de ospitalitate. El pretinde că rabinii niciodată nu au asociat homosexualitatea cu păcatul Sodomei şi că întreaga situaţie poate fi explicată mai bine prin studierea valorii culturale a ospitalităţii din Orientul Mijlociu estic. El pune cel mai mare accent pe probleme presupuse de interpretare din ebraica originală, bazîndu-şi cazul său pe faptul că cuvîntul ebraic pentru „a cunoaşte” (cînd sodomiţii i-au cerut lui Lot să scoată bărbaţii afară ca ei să-i cunoască) implică activitate sexuală doar în 10 cazuri din cele 943 de ori folosit în Scriptură. Acel cuvînt, „yada”, este mai des folosit cu sensul „a descoperi de ce au venit ei”. Aceasta pare o alternativă plauzibilă faţă de părerea tradiţională, şi încă una dificilă de contrazis pentru o persoană laică, neexperimentată în acest domeniu.

Pentru acest argument De Young găseşte rapid un răspuns:

“Ceea ce atît Boswel cît şi alţii neglijează este faptul că fiecare din cele 10 cazurieste identificat ca cunoaştere prin relaţie sexuală anume de contextul în care este folosit. Cînd un cuvînt poate avea mai multe sensuri, contextul şi nu frecvenţa este factorul crucial. Cuvîntul frecvenţă face posibilă doar măsurarea probabilităţii sensului sau luarea în consideraţie a şirului sensurilor posibile cînd contextul nu este clar. În contextul dat, sensul de “sexual”, în acest verset, este realmente sigur.” (De Young, James B., Homosexualitatea:Pretenţiile Contemporane Examinate în Lumina Bibliei şi altei Literaturi Antice şi a Legii, 2000, Kregel Publications, p.33f)

De Young sumarizează, în altă parte, dezminţirile sale cu privire la încă cîteva argumente aduse de Boswell.

“Homosexualitatea violează ordinea creaţiei şi tiparele pentru rolul bărbatului şi a femei cît şi pentru căsătorie. (Geneza 1-2). Ea reiese din aceeaşi rebeliune interioară din care a reieşit şi căderea în păcat pe care o găsim în Geneza 3… Tradiţia Evreiască exprimată în Apocrifa şi Pseudepigrapha, LXX, Mishnah, şi scrierile lui Filo şi Iosif condamnă homosexualitatea, sursele evreieşti nu fac deosebire între actul homosextual care este necurat din punct de vedere a ritualului şi actul homosexual care este greşit din punct de vedere moral.”(ibid p.61)

În toată Sciptura, condamnarea homosexualităţii este consistentă, unversală şi absolută. Textul niciodată nu sugerează că este condamnată doar o formă specifică a homosexualităţii, în timp ce tolerează şi acceptă alte forme ale ei. De exemplu, Sodoma a fost judecată nu doar pentru violul homosexual, tentativa asupra îngerilor a confirmat decizia lui Dumnezeu de a judeca un model mai larg al degradării… Nici un alt text nu pune restricţii condamnării. Interzicerea în Deuteronom 23 se aplică dincolo de cultul prostituţiei masculine. (la fel cum face Levitic 18 şi 20, 1Împăraţi 14:24, 15:20, 22:45; 2Împăraţi 23:7; 1 Corinteni 6:9, şi 1Tim1:8-10). Învăţătura Noului Testament în Romani 1:26-27 nu poate fi redusă doar la pederastie sau orice alt act specific pervers, cum ar fi “schimbarea” orientarii sexuale“fireşti”. În felul de gîndire a lui Pavel, atît partenerii homosexuali pasivi(malakoi) cît şi cei activi(arsenokoitai) sunt în afara Împărăţiei lui Dumnezeu. (1Cor. 6:9)(ibid., p.154)

Afirmaţiile revizioniştilor că homosexualitatea a fost tolerată sau aprobată de autorităţile rabinice timpurii sunt puternic respinse de cărturarii evrei din timpurile noastre. Rabinii Marc Angel, Hillel Goldberg şi Pinchas Stopler au elucidat întrebare într-un articol comun în ediţia de iarnă, 1992-93 a revistei Action Magazine (citată mai mult în capitolul anterior). Sumarizarea lor serveşte de asemenea ca şi o mustrare apărătorilor pro-homosexuali în Reforma iudaică şi mişcările conservative:

“Ideea, pornită de conducerea non-ortodoxă, că Torah interzice doar relaţiile între partenerii de acelaşi sex care au loc prin constrîngere sau fără dragoste, permiţînd astfel relaţiile contemporane, voluntare, bazate pe dragoste între persoane de acelaşi sex, este total lipsită de temei nefiind găsită nici într-o scriere evreiască sfîntă apărută în ultimii 3,000 de ani.”

O premiză pentru “teologia” gay care de asemenea stă la baza oricărei alte forme a argumentului pro-homosexual, este ideea că homosexualitatea este înnăscută şi ireversibilă. Materialele de la semianarul lui Kindle, spre exemplu, includ un document intitulat Realităţile GLBT. Printre aceste realităţi, sunt şi afirmaţii ca “Sexualitatea nu este o alegere sau o preferinţă: este ceva fixat,” şi “ practic, toţi psihologii, psihiatrii şi analiştii psihologici privesc orientarea sexuală ca ceva de neschimbat.”

Nu este de ajuns doar să evidenţiem că Dumnezeu nu a creat oamenii în aşa fel ca să nu aibă controlul asupra comportamentului pe care El îl condamnă. Biserica trebuie să se educe în ce priveşte natura şi cauzele homosexualităţii pentru că aceste lucruri merg în miezul problemei în minţile celor care acceptă teologia “gay”. În general, aceşti oameni sunt pro-gay pentru că ei cred că homosexualii sunt “născuţi aşa” şi de aceea este pur şi simplu nedrept să-i forţezi să se conformeze normelor heterosexuale.

De asemenea, de mare ajutor este să recunoşti rolul abuzurilor sexuale din copilărie, în viaţa celor, care fiind deja adulţi, pretind că orientarea homosexuală este înnăscută. De exemplu, fondatorul UFMCC, Troy Perry a fost, la fel ca şi prietenul meu Sonny, violat, de către un adult, pe cînd era copil. Aceasta a fost aranjat de tatăl vitreg foarte violent şi abuziv, pentru a-l pedepsi pe Troy, care avea 13 ani pe atunci, pentru ca s-a ridicat în apărarea mamei sale. Ironic, el include acest incident în apărarea sa a “creştinismului” gay, Domnul este Păstorul meu şi El ştie că eu sunt Gay (Nash Publishing, 1972)

Ignorarea teologiei “gay” nu este o opţiune, în special dacă dorim să ascultăm de porunca Domnului de a iubi pe aproapele nostru. Joe Dallas scrie

Trupul lui Hristos va suferi nespus pentru că învăţătura sănătoasă – şi chiar însăşi Biblia – va trebui să fie luată mai puţin în serios dacă teologia pro-gay va fi acceptată pe larg. Nu poţi pur şi simplu să schimbi o parte din Scriptură, fără ca aceasta să distrugă autoritatea ei în general. Autorul şi slujitorul gay Mel White(anterior la Seminarul Teologic a lui Fuller), de exemplu, descrie prima sa întălnire homosexuală (în care a intrat fiind încă căsătorit) drept una “inevitabilă”. El îl descrie pe partenerul său de adulter/homosexualitate ca pe “unul din darurile lui Dumnezeu”. Troy Perry priveşte lucrurile la fel în legătura cu o experienţă asemănătoare. Povestind despre o întîlnire a sa cu un alt bărbat (în timp ce soţia sa era în odaia de alături), el îşi aminteşte: Eventual, am înţeles că ceea ce făceam părea să fie corect pentru mine. În scurt timp a încetat să mai fie dragoste, dar a fost o educaţie minunată.” Adulterul descris drept „corect”şi „o educaţie minunată”?… Pot aşa standarte morale joase printre oamenii care pronunţă numele lui Hristos să reflecte orice în afară de o perspectivă diminuată asupra Scripturii?

Dacă teologia “gay” găzduieşte degenerarea morală a indivizilor, poate ea să evite răspîndirea aceluiaşi effect asupra bisericii ca un tot întreg? Un prieten, fost “gay”, mi-a spus că el a participat la orgiile în băi fierbinţi şi cocaină cu lideri “ creştini” gay de rang înalt. Sado-masohismul la fel este practicat în bisericile “gay”-lor. Mai jos este un fragment dintr-un articol de pe www.cwfa.org din 14 August, 2002, întitulat Administraţia Veteranilor aprobă capelani din “Biserica” homesexualilor, scris de Allyson Smith.

“Unele congregaţii ale Metropolitan Community Church (MCC) sponsorizează regulat workshop-uri sadomasohiste. Pe parcursul a cel puţin trei ani, MCC în San Diego a găzduit discuţii S&M (sadomasohiste) şi demostraţii pentru deviaţi sexuali, inclusiv cluburile gay-ilor “Gay Leathermen Only” şi “Club X groups”. În 1999, MCC din San Diego a găzduit aşa numita “Sărbătoare pentru începători” pentru gay. În 2000, biserica iarăşi a pus la dispoziţia sala de întîlniri pentru o altă întîlnire a homosexualilor întitulată “Whipping 101”. O altă întîlnire a clubului “Club x” ţinută tot în incinta MCC din San Diego a fost “S&M 101”. Biserica din San Diego a mai sponsorizat o întîlnire „Leather Swap Meet” la care participanţii au fost sfătuiţi să aducă articole din piele, jucării, curate şi gata de vînzare, schimb, sau oferite acelui cineva special. Aceasta se întămpla chiar în sala de întîlniri, MCC a rugat să nu se vorbească cu voce tare în sală, să afişeze sau scoată în evidenţă lucruri pe terasă sau locuri publice. Vă rugăm reţineţi că sunt şi alte evenimente care au loc la MCC în timp ce noi suntem acolo şi că aceasta e biserică.”

În Chigago, în newsletter-ul pentru luna februarie 2000, un grup de preoţi homosexuali, călugăriţe şi alte persoane laice numiţi Catholic Communications Ministry Inc. făceau publicitate unei “vacanţe şi şedinţe pentru bărbaţi în căutarea abilităţilor şi experienţei în darea şi primirea atingerilor anale pentru vindecare/sau plăcere.”

Mai este şi întrebarea despre rolul de conducător a bisericii în ce priveşte morala în societate. Dr. De Young scrie.

“Dacă religia are un efect direct asupra moralităţii, iar moralitatea, la rîndul său, are un efect direct asupra legilor sau legislaţiei, atunci noua interpretare a Scripturii are consecinţe serioase pentru societate şi noi trebuie să răspundem la ele. Temeliile religioase care provin din Scriptură au influenţat comportamentul sexual în vest mai mult decît orice altă influenţă. Creştinii nu pot să abandoneze implicaţiile pe care le are teologia lor pentru moralitatea publică şi legislaţie. Ei trebuie să vorbească despre legitimitatea homosexualităţii şi efectelor ei asupra moralităţii şi legii în şi în afara bisericii.” (traducere Ala Talmazan)