Poate fi Ștefan cel Mare sfânt dacă a vărsat sânge?

Întrebare:

„Ștefan cel Mare a fost luptător și se mai zice că a fost sfânt. Poate fi sfânt dacă a vărsat sânge? În Biblie scrie că Dumnezeu urăște mâna celui ce varsă sânge.”

Nu cred că este cineva din țara noastră care să nu știe cine a fost Ștefan cel Mare care, între 1457 și 1504, a fost domnitorul Moldovei. Îl știm din manualele de istorie drept apărătorul creștinătății, al Europei împotriva turcilor și a islamului. Istoria ne mai spune că a ctitorit 44 de biserici și mănăstiri. În același timp, marele domnitor s-a remarcat prin poligamie, iuțime la mânie, pedepsire fără judecată sau sete de răzbunare, lucruri care tocmai contravin învățăturilor bisericii.

Un argument al celor spuse mai sunt și scrierile cronicarului Grigore Ureche care îl caracteriza astfel pe marele domnitor:

Fost-au acestu Stefan-voda om nu mare de statu, mânios si de grabu varsatoriu de sânge nevinovat;de multe ori la ospete omorea fara judetu. Amintrilea era om întreg la fire, nelenesu, si lucrul lui îl stiia acoperi si unde nu gândiiai, acolo îl aflai.

Da, Ștefan cel Mare a vărsat mult sânge în virtutea funcției pe care o avea, aceea de a apăra țara de invaziile otomane, tătare, poloneze sau maghiare. Însă, așa cum ne spune și cronicarul, Ștefan Vodă a mers mai departe și omora fără judecată.

Nimeni nu poate pune la îndoială impactul uriaș pe care l-a avut domnitorul în istorie, dar pe cât de iscusit era în cunoștințe militare și bun administrator al politicii externe și interne a țării, pe atât de mult a falimentat moral. Caracterul său războinic și multe din omorurile sale a încercat să le acopere prin construcția de biserici și mănăstiri, ceea ce a cântărit decisiv în decizia bisericii ortodoxe de a-l așeza pe Ștefan cel Mare în rândul sfinților bisericii.

Sfânta Scriptură ne dă foarte clar definiția cuvântului „sfânt”, care vine din cuvântul grecesc „hagios” – drept pus de o parte de Dumnezeu. O persoană care face voia Lui în ascultare totală de Cuvânt, păzește și trăiește întreaga Scriptură, fugind de păcat.

Poate te întrebi cum poate fi cineva sfânt. Răspunsul îl avem în Biblie, în care găsim mai multe versete care ne îndeamnă să trăim separați de păcat, adică sfânt. Domnul Isus, fiind pe pământ, S-a rugat astfel pentru ucenicii Săi:

Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul. Cum M-ai trimes Tu pe Mine în lume, așa i-am trimes și Eu pe ei în lume. Și Eu însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr (Ioan 17:15-19)

Mântuitorul ne spune clar că doar Cuvântul lui Dumnezeu ne poate sfinți, dacă îl trăim așa cum a fost lăsat. Sfințenia este un proces zilnic la care este chemat fiecare copil de Dumnezeu. Tot Domnul Isus ne spune că avem o responsabilitate față de sfințenie și anume de a sta în Cuvânt, adică de a avea disciplină de a studia Scripturile în mod regulat. Prin urmare, sfințenia nu este o alegere, ci este o poruncă pentru toți cei care se cred copii de Dumnezeu.

Din ceea ce am văzut până acum, marele domnitor Ștefan cel Mare a fost unul din pilonii statalității Moldovei în secolul 14, iar faptele sale de vitejie au fost și vor fi model de inspirație pentru generații întregi. Însă, așa cum am mai spus, tot faptele noastre arată dacă trăim sau am trăit o viața de sfințenie, ceea ce nu putem vorbi despre marele nostru domnitor Ștefan cel Mare.

Dumnezeu să ne ajute să trăim o viață sfântă în plină ascultare de Cuvântul Său.