Cazul tânărului gay care s-a sinucis la Chişinău prin prisma statisticilor despre homosexualitate

La 6 decembrie 2010 în Chişinău, în parcul “Valea Morilor” o doamnă s-a apropiat de patrula poliţiei şi a spus că băieţelul ei a mers la WC-ul public de unde a ieşit speriat pentru că a văzut doi bărbaţi care făceau acolo “prostii”. Poliţiştii au reacţionat imediat şi întrând în WC au găsit doi homosexuali cu vârstele de 27 şi aproximativ 50 de ani care făceau sex. Poliţiştii le-au cerut să iasă şi, după ce i-au mustrat, le-au luat datele personale. În seara aceleiaşi zile, Ion Pleşcu, tânărul gay de 27 de ani s-a sinucis iar organizaţia homosexualilor Centrul de Informaţii “GenderDoc-M” peste câteva zile, a emis un comunicat de presă prin care afirmă că vina pentru moartea acelui tânăr o poartă poliţiştii şi apoi, în discuţii care au fost filmate, au învinuit întreaga societate că poartă vina pentru că nu-i acceptă pe homosexuali şi pentru că nu acceptă practicile lor ca şi ceva normal. Am scris un articol în care am adresat un şir de întrebări care mi-au apărut în legătură cu acest caz, dar citind o listă de statistici despre homosexuali şi homosexualitate  mi-au mai apărut alte întrebări cu privire la cazul tânărului gay care a comis suicid.

Cât de lungă era relaţia homosexualilor care făceau sex în WC?

Statisticile spun spun că 70% din homosexuali admit că au întreţinut relaţii sexuale doar o singură dată cu peste 50% din partenerii lor. Aşa numitul colaborator al centrului care făcea de gardă lângă WC în timp când ceilalţi doi făceau sex, vine de fiecare dată când se întâlnesc ei, sau a administrat doar această primă întâlnire a lor? Dar oare nu cumva acest băiat pentru prima dată a fost prins în laţul şi reţeaua homosexualilor?

Statisticile spun că 43% din homosexuali admit că au avut peste 500 de parteneri sexuali pe parcursul vieţii, 28% admit peste 1000% de parteneri pe parcursul vieţii şi 79% din acei parteneri au fost total străini, iar 70% din contactele sexuale au fost de o singură dată. Vă daţi seama ce pericol este aceasta pentru societate, având în vedere că 78% din homosexuali sunt bolnavi de boli sexual-transmisibile?

Mustrarea poliţiştilor sau conştiinţa împovărată de vina imoralităţii l-au adus la sinucidere pe tânărul gay?

73% din medicii psihiatri care au participat în studiu spun că homosexualii se bucură de viaţă mai puţin decât ceilalţi oameni şi 70% din acei medici psihiatri au spus că cauza nefericirii homosexualilor nu este din pricina stigmatizării din partea societăţii ci tocmai relaţiile homosexuale. Dacă tânărul chiar a comis sinucidere… atunci cât de mare este probabilitatea că a făcut-o din pricina remuşcărilor de conştiinţă?

Statisticile spun că 50% din sinucideri le revin homosexualilor. Surse demne de încredere dar care doresc să-şi păstreze anonimatul spun că în cadrul organizaţiei GenderDoc-M s-au sinucis până în prezent 3 membri. Câţi membri sunt în organizaţia aceasta? Cât de mare este proporţia de sinucideri la ei comparativ cu proporţia de sinucideri la populaţia heterosexuală?