Ce să facă soţia când soţul nu are interes pentru lucrurile spirituale?

Întrebare:

Sunt căsătorită cu un bărbat care se poartă ca un copil mare. Spune că crede în Dumnezeu dar nu arată acest lucru şi nu are nici un interes pentru lucrurile spirituale. Nu am nici o legătură spirituală cu soţul meu şi mă simt nefericită din pricina aceasta. Căsătoria fără Dumnezeu nu este căsătorie.

Ce să facă soţia când soţul nu are interes pentru lucrurile spirituale?Din mesajul adresat mi se pare că întrebare îmi este pusă de o femeie care a fost creştină şi înainte să se căsătorească. Era foarte important să se gândească bine la calităţile spirituale ale viitorului soţ atunci când a fost cerută în căsătorie. Acum însă, trebuie să realizeze bine că indiferent de măsura în care este interesat soţul de lucrurile spirituale…

Căsătoria este un legământ încheiat înaintea lui Dumnezeu

Dumnezeu este martorul acestui legământ şi El cere şi soţului şi soţiei să fie credincioşi legământului acesta. În cartea prorocului Maleahi, când unii bărbaţi au început să nesocotească legământul căsătoriei, Dumnezeu le-a vorbit astfel:

Iată acum ce mai faceţi: acoperiţi cu lacrimi altarul Domnului, cu plânsete şi gemete, aşa încât El nu mai caută la darurile de mâncare şi nu mai poate primi nimic din mâinile voastre. Şi dacă întrebaţi: „Pentru ce?”… Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ! Nu ne-a dat Unul singur, Dumnezeu, suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămânţă dumnezeiască! Luaţi seama, dar, în mintea voastră şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţea lui! „Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie – zice Domnul Dumnezeul lui Israel – şi pe cel ce îşi acoperă haina cu silnicie – zice Domnul oştirilor. De aceea, luaţi seama în mintea voastră şi nu fiţi necredincioşi!” (Maleahi 2:13-16)

Chiar dacă sunt adresate soţilor, cuvintele acestea se aplică în aceeaşi măsură şi soţiilor care tot trebuie să ia seama şi să nu fie necredincioase soţilor lor şi legământului căsătoriei pe care l-au încheiat. Dumnezeu urăşte despărţirea în căsătorie. De aceea, nu trebuie nici măcar să vă gândiţi vreo dată la divorţ. Dimpotrivă…

Câştigă soţul pentru Dumnezeu

În Epistola I a lui Petru este scris următorul cuvânt pentru femeile a căror soţi sunt necredincioşi:

Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor; ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva. (1 Petru 3:1-6)

Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar şi spune specific că dacă soţul nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu (nu are interes, sau nu vrea, sau se împotriveşte) atunci soţia trebuie să-l câştige pentru Dumnezeu şi mântuire fără cuvânt, prin purtarea ei frumoasă şi evlavioasă. Spiritualitatea soţului va fi ameliorată şi interesul lui pentru o relaţie adevărată cu Dumnezeu este posibil să apară atunci când va vedea felul de trai curat şi în temere al soţiei lui. Dacă soţia îl cicăleşte pentru că nu este interesat de lucrurile spirituale, nu va avea nici un câştig de la aceasta, însă dacă va avea un duh blând şi liniştit în relaţia cu el, prin această podoabă duhovnicească îi va atrage şi lui atenţia la lucrurile spirituale şi la Dumnezeu. Apostolul Petru dă aici şi exemplul frumos al Sarei care îl trata pe Avraam, soţul ei, cu tot respectul şi lucrul aceasta se vedea până şi în felul de adresare. Purtaţi-vă astfel în calitate de soţie ca să-l câştigaţi pe soţ pentru Dumnezeu şi ca el să devină interesat de lucrurile spirituale.