Socializarea maximă sau minimă în cadrul educației acasă?

            O poză definitorie care compară socializarea copiilor în școala publică cu cei ce socializează fiind educați acasă, e prezentată mai sus.

De când am început educația acasă întrebarea care ni s-a adresat cel mai des a fost aceasta: dar cu socializarea cum rămâne? Vor fi copiii educați acasă în stare să socializeze cu cei din jur mai târziu? Nu m-a deranjat întrebarea în sine, ci atitudinea sau așteptarea negativă cu care era adresată ca și cum cei care ne adresau întrebarea ar fi găsit punctul sensibil în educația acasă.

        Să privim la originea și sensul acestui cuvânt din punct de vedere a lumii în care trăim. Termenul ” socializare” aparține limbajului sociologic din 1937, când a apărut un manual de sociologie al lui Sutherland și Woodward. Ei înțelegeau prin socializare procesul de integrare a indivizilor în grupuri sociale. Astăzi, conceptul de socializare se referă la diferitele tipuri de formare cărora le este supus individul, mai ales, la o vârsta tânăra, precum și la efectul valorilor transmise prin practicile educative asupra comportamentului și reprezentărilor adulților. Sociologii emit ipoteza conform căreia dezvoltarea socială, economică, politică și culturală depinde de valorile interiorizate de individ și, prin urmare, de procesul de socializare.  Socializarea este definită și ca procesul prin care ansamblurile umane transmit cultura lor, standardizează personalitatea membrilor lor și le permit acestora să se adapteze la mediul social. Obiceiurile culturale nu se înscriu în patrimoniul genetic. Fiecare generație trebuie să învețe modelele culturale ale ansamblurilor umane în care trăiește. Socializarea este dobândirea manierei de a face, a gândi, a simți proprie grupului și societății globale. Obiectivele socializării promovate prin sistemul educațional de stat în Republica Moldova au deviat de la cele definite mai sus și mai mult de la transmiterea valorilor creștine, pentru că suntem o țara creștină ți trebuie să transmitem copiilor aceste valori și la școală. Să comparăm în tabelul de mai jos caracteristicile socializării abordate de școala publică/laică și educația acasă, vom folosi prescurtările, ȘP- școala publică, EA – Educația acasă:

Caracteristici

ȘP

EA

OBIECTIVUL

Asigurarea că un copil se conformează normelor sociale ale colegilor săi de aceeași vârstă şi ale scolii. Alte relații, dacă sunt discutate vreodată, sunt periferice.

A învăța și a instrui copilul cum să se comporte eficient cu alți oameni în toate situațiile relaționale: cu frații, părintii, alți adulți, prieteni.

SFERA

Experiente relaționale cu colegii de scoală de aceeași vârstă și un învățător distanțat … o gamă extrem de limitată de situații relaționale.

Experiențele relaționale cu familia, prieteni, munca, slujirea, biserica, vecinii, comunitatea … o varietate largă de situații relaționale.

MODELE

În primul rând alți copii imaturi.

În primul rând părintii și alți adulți maturi.

CALITATE

Relațiile cu prietenii sunt superficiale și incerte. Atmosfera este de multe ori rece şi întotdeauna de competiție. Familia nu este un factor.

Relațiile familiale sunt stabile și apropiate. Atmosfera este caldă și ne competitivă. Relațiile cu copiii de aceeași vârstă sunt încorporate în familie.

IDENTITATE

Identitatea copilului este dezvoltată prin încercarea de a câștiga acceptare din partea copiilor de aceeași vârstă. Acceptarea este bazată pe popularitate, judecată de multe ori pe baza înfățișării exterioare, inteligentei şi capacităților. Copilul vrea să devină ca ceilalți prieteni de aceeași vârstă. Copilul simte o securitate falsă sau o mândrie falsă.

Identitatea copilului este dezvoltată ca membru al familiei sale. Acceptarea este bazată pe dragostea reciprocă, necondiționata a unei familii creștine. Copilul vrea să devină asemenea părinților săi. Copilul se simte în siguranța şi valoros, capabil să acționeze independent de presiune copiilor de aceeași vârstă.

VALORI

Valorile creștine sunt în conflict cu valorile seculare ale altor copii și a școlii; copilul creștin poate fi obiectul respingerii sau a batjocurii.

Valorile creștine şi familiale sunt învățate, modelate și întipărite fără conflict. Interacțiunea cu alți copii este supervizată de adulți maturi; intervenția adulților este imediată.

ALŢI FACTORI

Respectul pentru autoritate este permanent pus sub semnul întrebării printre prieteni. Interacțiunea cu alți copii este foarte rar supervizată; intervenția adulților este rară.

Respectul pentru autoritate este reînnoit constant. Interacțiunea cu alți copii este supervizată constant; intervenția adulților este imediată.

REZULTAT

Devine un „tovarăș al nebunilor” şi suferă daune.

Copilul petrece timp cu înțelepții și devine înțelept. Copilul devine asemenea celorlalți copii, ca un adult

 Copyright©2004 “Educating the Whole Hearted Child” by Clay and Sally Clarkson, used by the kind permission of the authors. Tradus de Curcubet Gabriel.

     În sprijinul celor expuse mai sus, Biblia vorbește despre socializare la Proverbe 22:6 ”Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” De asemenea, Psalmul 1:1 ”Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși, și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori!”. Cum ne socializăm noi copiii într-o țară creștină? Noi, creștinii, trebuie să avem cel mai mult de vorbit când este vorba de educația generației de mâine. Doamne ajută și dă lumină!

 

 

 

 

 

 

Articole recomandate: